Rămâne să ne vedem. Poemul 78

În era materialismului capitalist
ești întrebat același lucru
ca în orice eră cu stomacul
mai mare ca creierul:
„Și faci bani din cărți?
La ce îți folosește să scrii
și să citești?”.
Egalizarea scrisului și
a educației cu banii e pentru ca
să nu te întrebe despre valoarea ta,
a cărților tale,
a modului tău de a percepe lucrurile.
Nu vrea să intrați la o discuție
despre cine e omul și ce face el,
pentru că șarlatanii se dau de gol
în spațiul sincerității.
Egalizarea tuturor lucrurilor
cu banii nu înseamnă
că ai avea în fața ta cine știe ce mare
afacerist sau elogiator al capitalismului,
ci e modul nesimțit de a desconsidera,
din fașă,
orice relație reală.
E modul tâmpit
de a nega ceea ce nu cunoști
sau de a nega
ceea ce te depășește.
Și după ce refuză
să vorbească despre
valoarea personală,
despre universul
unei creații personale,
îl vezi că admiră îmbogățiții
din delapidări,
vânzarea de sine pe bani,
câștigurile financiare nemuncite,
adică lipsa oricărei valori personale.
Căci la baza desconsiderării
tale stă invidia
că nu e ca tine,
că nu te poate urma,
că nu te poate înțelege.
După cum, salivarea după banii altora
nu e o validare a succesului,
ci o subliniere a neputinței
de a face ceva real.
Pentru că negi valorile personale
tocmai pentru că nu știi să vinzi
cu fler
nici papuci de casă,
covrigi sau
bilete la concert.

2 comentarii la „Rămâne să ne vedem. Poemul 78”

  1. Părinte, dacă ați fi din lume lumea ar iubi ce e al său, dar pentru că nu sunteþi din lume și pentru că faceți lucruri care nu sunt după logica lumii de aceea lumea întoarce spatele și disprețuiește comoara duhovnicească pe care o dăruiți jertfindu-vă sănătatea și pacea. Din păcate, la anii mei am ajuns la concluzia tristă că oamenii au repere lamentabile cel mai adesea. Confundă foarte repede binele cu răul și răul cu binele și tocmai de aceea nu știu sau nu vor să prețuiască ceea ce e spre binele lor și aleg poleiala ieftină care ia ochii repede. Vă sărutăm umil dreapta și ne simțim îmbrățișați mereu de rugăciunile sfinției voastre. Doamne ajută!

    1. Vă îmbrățișez și eu, Doamnă Irina, și vă mulțumesc pentru prietenie! Dumnezeu să vă întărească și să vă bucure întru tot lucrul cel bun!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *