Predică la Duminica anterioară Nașterii Domnului [2019]

Iubiții mei[1],

Evanghelia zilei [Mt. 1, 1-25] insistă pe genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că vrea să ne arate care sunt strămoșii Lui după trup. Vrea să vedem că El are și o istorie umană, deși este, în același timp, Fiul lui Dumnezeu după dumnezeirea Lui. Și așa cum se insistă aici pe nume concrete, adică pe date istorice, pe o observare clară a istoriei lui Israil, tot la fel trebuie să facem și noi apologia istoricității Bisericii. Căci Biserica, deși e divino-umană, ea are o istorie umană foarte clară, reperabilă. Și cine dorește să cunoască istoria Bisericii, o poate face pe secole, începând de la Cincizecime până azi. Pentru că Biserica lui Hristos nu s-a pierdut în negura timpului, învățătura și viața ei nu s-au diminuat și nu s-au șters nicidecum, ci Biserica a ajuns până la noi și noi suntem membrii reali ai Bisericii. Căci și noi, cei de azi, cu toată nevrednicia și păcătoșenia noastră, putem trăi prezența lui Dumnezeu, slava Lui în viața noastră, pentru că suntem în adevărata și singura lui Biserică, în Biserica Ortodoxă.

Și când vorbim despre Sfinții Bisericii, ne referim doar la această Biserică: la singura, la unica Biserică a lui Dumnezeu. Pentru că Sfinții Bisericii au apărat învățătura, viața și slujirea acestei Biserici, pentru că ea este cea în care noi ne mântuim. Și subliniind cu putere acest lucru, faptul că aceasta e Biserica, că aceasta e Biserica lui Dumnezeu în care noi ne mântuim, noi mărturisim că toate celelalte sunt pseudo biserici, sunt false biserici. Căci, deși unele au părți de învățătură și de slujire din adevărata Biserică și îi cinstesc pe anumiți Sfinți ai Bisericii, ele nu au toată viața și slujirea Bisericii, ci numai aceasta le are pe toate. De aceea, Biserica lui Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință și la părăsirea falselor biserici, pentru a trăi în singura Biserică a lui Dumnezeu. Pentru că aceasta e trupul mistic al lui Hristos, aceasta e Biserica Sfinților Apostoli și a Sfinților de după ei, aceasta e Biserica mântuirii noastre, a tuturor oamenilor.

Hristos Domnul are genealogia Lui umană, are istoria Lui, după cum și Biserica Lui are istoria ei. Dar Biserica nu are numai istoria ei, ci și veșnicia ei, după cum Domnul nostru Iisus Hristos este în același timp Dumnezeu și om. Și veșnicia Bisericii e formată din Dumnezeu și toți membrii Împărăției Sale, după cum istoria Bisericii e formată din tot aspectul văzut al Bisericii. Și aspectul văzut și cel nevăzut al Bisericii se întrepătrund continuu, sunt într-o continuă perihoreză, după cum firile divină și umană în persoana lui Hristos sunt perihoretice. Pentru că ele nu se anulează reciproc, ci se întrepătrund reciproc, așa după cum noi ne umplem de slava lui Dumnezeu și ne înduhovnicim continuu, fără ca prin aceasta să ieșim din definiția umanității noastre.

Însă cum istoria lui Hristos nu poate fi rescrisă, nu poate fi răstălmăcită, nu poate fi negată, nici istoria Bisericii nu poate fi negată. Căci ea a călătorit prin secole până la noi și călătorește încă spre clipa celei de a doua veniri a Domnului întru slavă, pentru ca El să ne judece pe toți și să ne dea fiecăruia după faptele noastre, după viața noastră, după credința noastră, după iubirea noastră.

Însă Biserica e peregrină prin istorie, e mereu călătoare, pentru că nu se poate odihni decât în Dumnezeu. Căci, de la Sfântul Botez, noi am fost umpluți de slava lui Dumnezeu și am fost făcuți fiii Lui duhovnicești și de aceea nu ne putem odihni în cele trecătoare, ci numai în slava lui Dumnezeu. Pentru că noi pribegim aici, pe pământ, atâta timp cât „avem zidire de la Dumnezeu [οἰκοδομὴν ἐκ Θεοῦ ἔχομεν], casă nefăcută de mână [οἰκίαν ἀχειροποίητον], veșnică în ceruri [αἰώνιον ἐν τοῖς οὐρανοῖς]” [II Cor. 5, 1, BYZ].

– De ce Sfântul Matteos începe genealogia Domnului cu Sfântul Avraam?

– Pentru că Sfântul Avraam e omul credinței. E omul care, la porunca Domnului, a ieșit din pământul, din rudenia și din casa tatălui său, pentru ca să meargă în pământul pe care El i-l va arăta lui [Fac. 12, 1, LXX]. A ieșit din toate ale sale, pentru că s-a lăsat călăuzit de Dumnezeu. Și tocmai de aceea și Dumnezeu Se naște din Avraam după trup, din neamul său: pentru că se naște din cel care a ascultat de El.

Și, după Sfântul Avraam, după tatăl a multe neamuri[2], urmează Sfântul Isaac, cel care a râs[3] cu Dumnezeu, care s-a bucurat de Dumnezeu, și care l-a născut pe Sfântul Iacov, al cărui nume înseamnă „cel care ține călcâiul”[4], dar care a devenit mai apoi Israil sau Dumnezeu stăpânește[5]. Și numai unde Dumnezeu stăpânește, oamenii sunt credincioși. Căci oamenii credincioși sunt cei care se supun lui Dumnezeu, care fac voia Lui.

Dintre toți fiii lui Israil a fost ales Sfântul Iudas [Ἰούδας], al cărui nume înseamnă „cel slăvit”[6]. După Fares și Zara e amintită Tamar [Θάμαρ] [Mt. 1, 3. BYZ], mama lor. Al doilea nume de femeie din genealogia Domnului apare în Mt. 1, 5, BYZ: Rahav [Ῥαχάβ]. Tamar înseamnă „palmier sau palmă”[7], pe când Rahav înseamnă „cea largă”[8].

Iar Tamar a fost o palmă dată lui Iudas, pentru că el s-a culcat cu nora lui, cu Tamar, fără să știe cine este [Fac. 38, 16-18]. Și când el a cerut ca ea să fie arsă pentru că a curvit [Fac. 38, 24], iar ea i-a arătat că tocmai cu el curvise [Fac. 38, 25], Sfântul Iudas a mărturisit: „Tamar s-a îndreptat [mai mult] decât mine [δεδικαίωται Θαμαρ ἢ ἐγώ]” [Fac. 38, 26, LXX].

Rahav, la rândul ei, era o femeie curvă și, în același timp, păgână. În LXX numele ei este Ρααβ [Raav] [Iis. 2, 1]. Iar iscoadele lui Israil au intrat la Raav și ea a mințit pentru ei [Iis. 2, 4-5, LXX] și i-a ascuns pe ei pe acoperișul casei [Iisus 2, 6, LXX], făcându-se largă, milostivă, față de ei. Însă Raav cunoștea voia lui Dumnezeu și L-a mărturisit pe El ca Dumnezeu în cer și pe pământ [Iis. 2, 11, LXX]. L-a mărturisit teologic, ca un om luminat de Dumnezeu. De aceea a cerut milă de la ei, după cum și ea a făcut milă cu ei [Iis. 2, 12, LXX]. Și iată că Dumnezeu a făcut milă cu ea, cu cea care și-a lărgit inima spre El!

A treia femeie amintită în genealogie e Sfânta Rut [Ῥούθ], mama Sfântului Obid [Ὠβὴδ] [Mt. 1, 5, BYZ]. Rut înseamnă „cea prietenoasă”[9] și ea era de origine moabită [Rut 1, 4, LXX]. Sfântul Obid e bunicul Sfântului Împărat și Profet David, iar numele său înseamnă „închinător”[10], închinător al lui Dumnezeu. Căci cel care crede în Dumnezeu, acela Îi și slujește Lui și I se închină Lui. Pentru că credința în Dumnezeu te umple de slujirea Lui, de închinarea Lui, de ascultarea Lui.

Sfântul Obid l-a născut pe Sfântul Iesse [Ἰεσσαὶ],  pe tatăl Sfântului David [Mt. 1, 5-6, BYZ]. Iesse înseamnă Împărat sau Dumnezeu există sau Darul lui Dumnezeu[11]. Și Sfinții Iesse și Ruth sunt îngropați împreună în Hebron[12].

A 4-a femeie amintită în genealogie, dar fără să i se indice numele, e femeia lui Οὐρίας [Urias] [Mt. 1, 6, BYZ]. Cu ea l-a născut Sfântul David pe Sfântul Solomon [Σολομὼν]. Numele mamei Sfântului Salomon însă apare în Ps. 50, 2, LXX, în psalmul pocăinței Sfântului David, și el este Birsabee [Βηρσαβεε]. Iar la II Sam. 12, 24, LXX, se confirmă faptul că Birsabee e mama Sfântului Salomon. Căci „David a mângâiat-o pe Birsabee, femeia lui, și a intrat către ea și a dormit cu ea [καὶ παρεκάλεσεν Δαυιδ Βηρσαβεε τὴν γυναῖκα αὐτοῦ καὶ εἰσῆλθεν πρὸς αὐτὴν καὶ ἐκοιμήθη μετ᾽ αὐτῆς] și a zămislit și a născut fiu și a chemat numele său Salomon și Domnul l-a iubit pe el [καὶ συνέλαβεν καὶ ἔτεκεν υἱόν καὶ ἐκάλεσεν τὸ ὄνομα αὐτοῦ Σαλωμων καὶ Κύριος ἠγάπησεν αὐτόν]” [Ibidem], pe Sfântul Salomon.

Dar Birsabee nu a fost femeia lui David! Ea era femeia lui Urias Hetteosul [II Sam. 11, 3, LXX]. Pe care el a poftit-o și cu care a curvit [II Sam. 11, 4, LXX], după care l-a trimis pe Urias să moară în luptă [II Sam. 11, 15, LXX], pentru ca să o ia de soție. Și numai astfel și-a luat-o de soție. Tocmai de aceea și Sfântul Matteos spune că ea este „cea a lui Urias [τῆς τοῦ Οὐρίου]” [Mt. 1, 6, BYZ] și nu a lui David.

David [דָּוִד sau Δαβίδ] înseamnă „Cel iubit”[13]. Cel iubit de Dumnezeu și care I-a cântat în psalmi lui Dumnezeu. Pe când Salomon sau Șlomoh [שְׁלֹמֹה][14] este omul înțelepciunii, cel care ne-a învățat că slujirea Lui e mai importantă decât orice altceva. Și cu toate căderile lor cele cumplite, și David, cât și Salomon, fiul său, sunt între Sfinții lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a primit pocăința lor. Și prin aceasta, Dumnezeu ne învață pe toți să nu ne încredem în noi înșine, ci numai în El. De la Dumnezeu trebuie să așteptăm mila și ajutorul nostru, pentru că El este Mântuitorul vieții noastre.

Roboam [Ῥοβοάμ] [Mt. 1, 7, BYZ] a fost al 5-lea și ultimul Împărat al lui Israil și primul Împărat al lui Iudas[15]. Și el a fost ales de Dumnezeu, el, fiul lui Salomon, iar din el s-a născut Abia [Ἀβιά] [Mt. 1, 7, BYZ], care înseamnă „tatăl mării” sau „tatăl meu este marea”[16]. Ezechias este tatăl lui Manassi [Μανασσῆ]. Acel Împărat care a păcătuit mult, dar s-a și pocăit cu adevărat pentru păcatele sale și ne-a rămas de la el rugăciunea sa de pocăință[17]. Tocmai de aceea e între Sfinții lui Dumnezeu.

Pentru că astăzi, potrivit Sinaxarului zilei, îi pomenim pe Sfinții Vechiului Testament. Adică pe Sfinții „Adam [Ἀδάμ] și Eva [Εὕα], cei întâi zidiți, Protopărinții neamului omenesc, Abel [Ἄβελ], Sit [Σήθ], Enos [Ἐνώς], Cainan [Καϊνᾶν], Maleleil [Μαλελεήλ], Iared [Ἰάρεδ], Enoh [Ἐνώχ], Matusala [Μαθουσάλα], Lameh [Λάμεχ], Noe [Νῶε], Sim [Σήμ], Iafet [Ἰάφεθ], Arfaxad [Ἀρφαξάδ], Cainan [Καϊνᾶν], Sala [Σάλα], Eber [Ἕβερ], Falec [Φάλεκ], Ragav [Ῥαγάβ], Seruh [Σερούχ], Nahor [Ναχώρ], Tarra [Θάρρα], Avraam [Ἀβραάμ], Isaac [Ἰσαάκ], Iacov [Ἰακὼβ], Rubim [Ῥουβίμ], Simeon [Συμεών], Levi [Λευΐ], Iuda [Ἰούδα], Zabulon [Ζαβουλών], Isahar [Ἰσάχαρ], Dan [Δάν], Gad [Γάδ], Asir [Ἀσήρ], Neftalim [Νεφθαλείμ], Iosif [Ἰωσήφ], Veniamin [Βενιαμίν], Fares [Φαρὲς], Zara [Ζαρὰ], Esrom [Ἐσρώμ], Aram [Ἀράμ], Aminadab [Ἀμιναδάβ],  Naason [Ναασών], Salmon [Σαλμών], Booz [Βοόζ], Obid [Ὠβήδ], Iesse [Ἰεσσαί], David [Δαυΐδ], Solomon [Σολομὼν], Roboam [Ῥοβοὰμ], Abia [Ἀβιὰ], Asa [Ἀσὰ], Iosafat [Ἰωσαφὰτ], Ioram [Ἰωρὰμ], Ozia [Ὀζία], Ioatam [Ἰωάθαμ], Ahaz [Ἄχαζ], Ezechia [Ἐζεκία], Manassi [Μανασσῆ], Ammon [Ἀμμὼν], Iosias [Ἰωσίας], Iehonias [Ἰεχονίας], Salatiil [Σαλαθιήλ], Zorobabel [Ζοροβάβελ], Abiud [Ἀβιούδ], Eliachim [Ἐλιακείμ], Azor [Ἀζώρ],  Sadoc [Σαδώκ], Ahim [Ἀχείμ], Eliud [Ἐλιούδ], Eleazar [Ἐλεάζαρ], Mattan [Ματθάν], Iacov [Ἰακώβ],  Iosif [Ἰωσὴφ], Logodnicul Maicii Domnului, Melhisedec [Μελχισεδέκ], Iov [Ἰώβ], Moseos [Μωσέως], Or [Ὤρ], Aaron [Ἀαρὼν], Iisus [Ἰησοῦς] al lui Navi [Ναυῆ], Samuil [Σαμουήλ], Natan [Νάθαν], Daniil [Δανιήλ], cei trei Tineri [τριῶν Παίδων], Sarra [Σάρρα], Rebecca [Ῥεβέκκα], Lia [Λεία],  Rahil [Ῥαχήλ], Asinet [Ἀσινέθ], Maria [Μαρία], Deborra [Δεβόρρα], Rut [Ῥούθ], Saraftia [Σαραφθία], la care a fost trimis Sfântul Iliu, Somanitis [Σωμανῖτις], care l-a găzduit pe Sfântul Elisee, Iudit [Ἰουδίθ], Estir [Ἐσθήρ], Anna [Ἄννα],  Sosanni [Σωσάννη]”[18].

Și pentru ca să cunoaștem viețile acestor Sfinți ai lui Dumnezeu trebuie să îmbinăm Scriptura cu Tradiția, trebuie să le citim împreună, pentru ca să vedem viața și sfârșitul lor cel binecuvântat.

În Mt. 1, 16, BYZ, genealogia Domnului se termină cu Sfântul Iosif, Logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Despre care Sfântul Matteos spune că era „bărbatul Mariei [τὸν ἄνδρα Μαρίας]” [Mt. 1, 16, BYZ]. Dar el era, în fapt, protectorul Mariei, pentru că el apăra fecioria ei. De aceea, la nivel public, Sfântul Iosif trecea ca fiind soțul ei cu adevărat, ceea ce, în fapt, nu era. Pentru că el apăra taina Fecioarei și era martorul vieții ei celei preasfinte.

De aceea, Sfântul Matteos ne spune: „ἐξ ἧς ἐγεννήθη Ἰησοῦς, ὁ λεγόμενος Χριστός [din care S-a născut Iisus, Cel care se zice Hristos]” [Mt. 1, 16, BYZ]. Iar pronumele relativ ἧς este la feminin, pentru că o indică pe ea, pe Născătoarea de Dumnezeu. Căci Domnul S-a născut mai presus de fire din Maica Sa, fără sămânță bărbătească. De aceea, Sfântul Iosif a fost tatăl Lui numai pentru ochii lumii, smerindu-se și slujindu-I Lui întru toate, cât și Maicii Sale, pentru că El are un singur Tată. Și Tatăl Lui este și Tatăl nostru, după cum Maica Lui este și Maica noastră.

Iar praznicul Nașterii Domnului este totodată și praznicul Nașterii Fratelui nostru mai mare. Pentru că El, Cel vechi de zile, S-a făcut Fratele nostru mai mare, pentru ca să ne facă pe toți fiii duhovnicești ai Tatălui Său. Căci, la Botezul nostru, noi am primit „înfierea prin Iisus Hristos, întru El, [întru Tatăl], după bunăvoirea voii Sale” [Efes. 1, 5, BYZ].

Așadar, iubiții mei, vorbindu-ni-se despre trecutul Bisericii, despre Sfinții Vechiului Testament, ni se vorbește cu putere despre prezentul ei. Căci prezentul Bisericii este la fel de prielnic mântuirii ca și trecutul ei. Dacă ei, Sfinții din vechime, s-au putut mântui, ne putem mântui și noi. Pentru că și ei și noi avem același Dumnezeu și trăim în aceeași Biserică, în Biserica slavei Sale.

Anul 2020 este închinat familiei creștine și oamenilor plini de iubire față de oameni[19]. Familia și filantropia sunt temele de reflecție pentru 2020, dar și pentru întreaga noastră viață. Însă nu poate exista filantropie, iubire de oameni, dacă nu ai iubire față de Dumnezeu. Și cine iubește pe Dumnezeu, acela respectă demnitatea omului, respectă familia, respectă împlinirea fiecărui om în familie și în Biserică și în societate.

Iar a-l respecta pe om, a respecta demnitatea lui, înseamnă a-l ajuta pe om să înțeleagă că împlinirea vieții noastre este slujirea lui Dumnezeu. Dacă Îi slujim lui Dumnezeu, atunci înțelegem că rostul nostru pe pământ e tocmai acela de a-L sluji pe El cu sfințenie. Și căutând sfințenia Lui pentru noi, o dorim tuturor. Pentru că ne dorim ca toți să se sfințească întru El. Și dacă toți putem să ne sfințim întru El, atunci viața noastră este plină de râvnă pentru El, pentru că ne dorim sfințenia Lui în mod desăvârșit.

Să ne întâlnim cu bine în aceste zile de prăznuire sfântă și să ne vorbim din inimă! Să ne bucurăm unii de alții și să ne rugăm unii pentru alții! Pentru că bucuria rămâne în noi numai dacă o înmulțim mereu. Și înmulțim bucuria, dacă ne bucurăm întru curăție înaintea Domnului, mulțumindu-I Lui pentru toate și bucurându-ne pentru toate câte trăim. Amin!


[1] Începută în seara zilei de 17 decembrie 2019, la ora 20.00, o zi de marți. Cer senin, 3 grade, vânt de 5 km/ h.

[2] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam.

[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Isaac.

[4] Faussets Bible Dictionary, 1815.01, inclus în Bible Works 10.

[5] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Israel.

[6] Cf. Fausset’s Bible Dictionary, 2055.01, inclus în Bible Works 10.

[7] Cf. Fausset’s Bible Dictionary, 3495.01, inclus în Bible Works 10.

[8] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Rahab.

[9] Cf. Fausset’s Bible Dictionary, 3050.01, inclus în Bible Works 10.

[10] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Obed_(biblical_figure).

[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Jesse.

[12] Acesta e mormântul lor: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:The_tomb_of_Jesse_and_Ruth_(7705253158).jpg. Fotografia îi aparține lui Neil Ward (acesta e contul său pe Flickr: https://www.flickr.com/people/8328536@N06) și a fost făcută pe 1 august 2012.

[13] Cf. Fausset’s Bible Dictionary, 934.01, inclus în Bible Works 10.

[14] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Solomon.

[15] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Rehoboam.

[16] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Abijah_of_Judah.

[17] A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/54/Manase.

[18] Cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2018/12/18/predica-la-duminica-anterioara-nasterii-domnului-2018/.

[19] Cf.  https://basilica.ro/pastorala-craciun-2019-nasterea-domnului-binecuvantarea-parintilor-si-copiilor/.

4 comentarii la „Predică la Duminica anterioară Nașterii Domnului [2019]”

  1. Sărut mâna, mulțumim mult, Părinte drag, pentru informarea amănunțită și pentru înțelegerea duhovnicească a ce se spune în Sfânta Scriptură! Binecuvântați!

    1. Vă mulțumesc frumos, Doamnă Anastasia, și sărbători pline de bucurie dumnezeiască! Dumnezeu să vă lumineze și să vă întărească în toată virtutea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *