Isaias, cap. 18, cf. LXX

1. Vai de pământul [care are] aripile corăbiilor dincolo de râurile Etiopiei,

2. cel care trimite în mare zăloguri [ὅμηρα] și epistolele cele de biblini[1] [ἐπιστολὰς βυβλίνας]/ de papirus pe deasupra apei! Căci vor veni Îngerii cei ușori către neamul cel ridicat [πορεύσονται γὰρ Ἄγγελοι κοῦφοι πρὸς ἔθνος μετέωρον] și [către] poporul cel străin și cel aspru – Cine [este] dincolo de el [τίς αὐτοῦ ἐπέκεινα]? – [către] neamul cel nenădăjduit [ἔθνος ἀνέλπιστον] și călcat în picioare [καὶ καταπεπατημένον], [unde] acum [sunt] râurile pământului [νῦν οἱ ποταμοὶ τῆς γῆς].

3. Toate ca țara locuită va fi locuită țara lor [πάντες ὡς χώρα κατοικουμένη κατοικηθήσεται ἡ χώρα αὐτῶν], ca semnul din munte are să se ridice [ὡσεὶ σημεῖον ἀπὸ ὄρους ἀρθῇ], ca glasul cel auzit al trâmbiței va fi [ὡς σάλπιγγος φωνὴ ἀκουστὸν ἔσται].

4. Că[ci] așa mi-a zis mie Domnul: „Tăria va fi în cetatea Mea [ἀσφάλεια ἔσται ἐν τῇ Ἐμῇ πόλει], ca lumina arderii de amiază [ὡς φῶς καύματος μεσημβρίας] și ca norul de rouă al zilei secerișului va fi [καὶ ὡς νεφέλη δρόσου ἡμέρας ἀμήτου ἔσται]”.

5. Mai înainte de seceriș, când are să se sfârșească floarea și agurida are să înflorească [καὶ ὄμφαξ ἀνθήσῃ], floare agurind [ἄνθος ὀμφακίζουσα], și va lua strugurașii cei mici [cu] secerile și lăstarii îi va lua și îi va tăia.

6. Și va lăsa împreună păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și va fi adunat [se vor aduna] peste ei păsările cerului și toate fiarele pământului peste el va veni [vor veni].

7. În vremea aceea va fi adus [vor fi aduse] daruri Domnului Savaot de către poporul cel chinuit și smuls [ἐκ λαοῦ τεθλιμμένου καὶ τετιλμένου] și de către poporul cel mare de acum și [de cel] întru veacul vremii. Neamul nădăjduind [în El] și călcat în picioare, cel care este în partea râului țării sale, întru locul [în] care [este] numele Domnului Savaot, [care] a fost numit muntele Sion [Σιών].


[1] Am transliterat N. sg. fem. al adjectivului βύβλινη.