Predică la Duminica posterioară Nașterii Domnului [2019]

Iubiții mei[1],

Hristos S-a născut!

Și Cel mult așteptat de către Sfinții Lui, Cel profețit de către toți Sfinții Profeți, Iisus Hristos, Domnul nostru, a fost născut de Preacurata Fecioară Maria „într-o peșteră săracă [ἕνα φτωχικὸ σπήλαιο]”[2], care era folosită ca adăpost pentru animale[3]. Și această peșteră a animalelor avea o lungime de 12 metri și o lățime de 3 metri[4]. Și în acest fel s-a împlinit profeția Sfântului Isaias din începutul cărții sale: „cunoscut-a boul pe Cel care l-a câștigat și măgarul ieslea Domnului său” [Is. 1, 3, LXX].

Bou și măgar care apar în Icoana Nașterii Domnului[5], alături de Pruncul Iisus înfășat în giulgiu, făcându-I căldură cu răsuflarea lor. Și din aceasta înțelegem „Cum s-a născut Hristos în frig,/ În ieslea cea săracă,/ Cum boul peste El sufla/ Căldură ca să-I facă”[6]. Pentru că boul și măgarul L-au simțit pe Domnul, au simțit că Pruncul Iisus e Domnul și Stăpânul vieții noastre, în timp ce împăratul Irodis căuta să-L piardă pe Prunc [Mt. 2, 13, BYZ].

– Și de ce căuta să-L omoare?

– Pentru că Magii veniseră în Ierusalim și Îl căutau pe Împăratul iudeilor [Βασιλεὺς τῶν ἰουδαίων] [Mt. 2, 2, BYZ] Cel născut de curând. Iar Irodis s-a tulburat la auzul acestei vești [Mt. 2, 3, BYZ], pentru că se temea să nu fie detronat.

Și după ce Magii, „căzând [la pământ], I s-au închinat Lui [πεσόντες προσεκύνησαν Αὐτῷ]”, Pruncului Iisus, și I-au adus darurile lor [Mt. 2, 11, BYZ] cele profetice, cele care vorbeau la modul profund despre Domnul, Împăratul slavei a trebuit să fugă în Egipt [Mt. 2, 13, BYZ] și să trăiască acolo ca un exilat, pentru ca să scape de mânia împăratului celui lumesc.

Și astfel au început nedreptățile la adresa Domnului! De unde înțelegem că nu trebuie să fim vinovați pentru ceva anume ca să fim nedreptățiți, excluși, prigoniți de către oameni. Pentru că, dacă o anumită persoană sau mai multe vor ajunge la concluzia că le stai în drum, vor căuta să îți facă rău. Iar Domnul, alegând să fugă din fața răului, ne-a învățat că lucrul cel mai înțelept e să nu ne luăm la harță, la bătaie cu cei care ne vor răul. Pentru că noi trebuie să căutăm pacea cu toți oamenii și nu răfuieli, nu vendete, nu răzbunări.

Însă, când El a fugit în Egiptos, s-a împlinit altă profeție a Sfântului Isaias: „Domnul șade pe nor ușor și va veni întru Egiptos [Κύριος κάθηται ἐπὶ νεφέλης κούφης καὶ ἥξει εἰς Αἴγυπτον]” [Is. 19, 1, LXX]. Cât și profeția Sfântului Osie: „Și din Egiptos i-am chemat pe fiii săi [καὶ ἐξ Αἰγύπτου μετεκάλεσα τὰ τέκνα αὐτοῦ]” [Os. 11, 1, LXX], pe fiii lui Israil. Însă aici, în mod profetic, prin „fiii lui Israil” sunt indicați Domnul, Maica Sa, Sfântul Iosif, tatăl adoptiv al Domnului, dimpreună cu Sfântul Iacovos, fratele vitreg al Domnului[7], care au mers câte 4 în Egiptos.

Cine este norul cel ușor, care L-a purtat în pântece pe Domnul slavei? Cine este cea care L-a iubit pe El în mod desăvârșit, fiind singura Maică a Fiului Tatălui?

Căci, la Sfântul Isaias, prin sintagma: „Domnul șade pe nor ușor” se indică nașterea Lui din Preacurata Fecioară. Împreună cu care va merge în Egiptos, ca un exilat, ținut fiind în brațele ei. Și când au fost chemați din Egiptos s-a împlinit profeția de la Sfântul Osie, așa cum ne spune și Sfântul Matteos [Mt. 2, 15, BYZ].

Și pentru că fiecare dintre noi avem un loc al nostru pe care îl numim acasa noastră, și Domnul a avut unul și el s-a numit Nazaret [Ναζαρέτ] [Mt. 2, 23, BYZ]. În limba ebraică numele orașului este Națrat [נָצְרַת][8] și înseamnă ramură sau pază, fiind înțeles ca turn de veghe sau loc de pază[9]. Pentru că aici a trăit Domnul, ramura mântuirii noastre, Care este adevărata noastră supraveghere, adevărata pază a mântuirii noastre. Fiindcă El ne poartă de grijă și ne călăuzește mereu spre El și spre Împărăția Lui cea veșnică.

Și iată cum în ultima predică a lui 2019, noi învățăm că excluderea și minimalizarea noastră fac parte din viața noastră! Pentru că viața creștină presupune și durerea sufletească și trupească, presupune și prigoana, presupune și chinuri asumate. Cei care nu ne vor, care nu ne plac, care nu ne suportă, ne pot face rău. Însă chinurile acestea pentru credință, pentru credința noastră, ne-au fost profețite de către Domnul. Pentru că „veți fi dați și de către părinți [καὶ ὑπὸ γονέων] și de cei înrudiți [καὶ συγγενῶν] [cu voi] și de cei prieteni [καὶ φίλων] [cu voi] și de frați [καὶ ἀδελφῶν] și vor omorî dintre voi [καὶ θανατώσουσιν ἐξ ὑμῶν]. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu [Καὶ ἔσεσθε μισούμενοι ὑπὸ πάντων διὰ τὸ ὄνομά Μου]” [Lc. 21, 16-17, BYZ].

Iar ura religioasă e o ură fără sens, o ură oarbă. Pentru că ura n-are de-a face cu rațiunea, ci e o cădere din rațiune. Cine urăște pe aproapele său, se urăște pe sine însuși, pentru că se leapădă de mântuirea lui. Căci în centrul mântuirii noastre stă iubirea pentru Dumnezeu și pentru semenii noștri. Pe când ura e o luptă demonică împotriva iubirii, împotriva prieteniei, a stabilității, a vieții pașnice, sociabile…

Am mâncat de praznic, ne-am întărit după slăbiciunea postului și am slujit Dumnezeiasca Liturghie trei zile la rând. Apoi, după sâmbăta liberă de ieri, astăzi am fost din nou în rugăciune, în ultima duminică a lui 2019, bucurându-ne bisericește, comunitar. Iar rugăciunea, credința mărturisită și împărtășirea împreună înseamnă o tot mai mare unire duhovnicească între noi. Pentru că acestea ne unesc și ne fac să fim o comunitate, o frățietate creștină. Fără Biserică și fără viața creștină am fi oameni izolați, trăitori în același sat sau oraș, dar fără legături reale între noi. Însă Biserica ne adună la un loc, Biserica ne împrietenește pe unii cu alții, Biserica ne educă la modul profund și ne îndrumă spre viața veșnică cu Dumnezeu.

Anul 2019 a fost anul satului românesc[10]. Anul 2020 va fi anul familiei[11]. Și când vorbim despre familie, vorbim despre locul în care se naște stabilitatea unui sat, a unui oraș, a unei țări, a unei lumi. Pentru că în familie se formează caracterele, aspirațiile, idealurile. În sânul familiei învățăm cine suntem și ce vrem și, ajutați de familia noastră, pășim cu încredere în viață.

De aceea, discuția despre familie, ca și cea despre satul românesc, nu este o discuție în abstract, ci una foarte concretă. Pentru că familia e mereu o realitate în schimbare și ea are nevoie de învățătura Bisericii pentru ca să se împlinească în mod real. Atât bunicii, cât și părinții, cât și copiii au nevoie să coboare tot mai mult în ei înșiși, pentru ca să se înțeleagă interior și să își înțeleagă rolul lor esențial în familie. Pentru că familia are trecut, are prezent, dar trebuie să aibă și viitor. Și viitorul familiei se creează acum, în clipa de față, prin ceea ce facem pentru copiii și nepoții noștri…

Așadar, iubiții mei, intrăm într-un nou an pentru ca să Îi slujim pe mai departe Domnului! Pentru că anii noștri sunt în mâna Lui și El este Cel care ne întărește și ne binecuvintează spre tot lucrul cel bun. Iar dacă vrem binecuvântarea Lui, binecuvântarea milei Sale, atunci iubirea trebuie să fie pecetea vieții noastre. Trebuie să fim oameni ai iubirii, ai bunătății, ai stabilității, oameni de încredere și ai dialogului, cu care poți să vorbești și să te sfătuiești, în care poți să te încrezi. Pentru că toate lucrurile bune în societatea noastră se fac pe încredere și pe moralitate. Dacă ești om de încredere, ești respectat și iubit. Dar dacă încerci să înșeli iubirea oamenilor, atunci rămâi singur, pentru că te faci om de neîncredere, om cu care nu se poate face treabă.

Încă două zile până în noul an! Să le trăim cu pace și cu mulțumire! Și în prima zi a anului 2020, în primul praznic împărătesc al noului an, să fim din nou aici, împreună, pentru ca să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea un an nou cu pace și cu multe bucurii duhovnicești și trupești. Amin!


[1] Începută la 14. 48, în zi de vineri, pe 27 decembrie 2019. Soare, 5 grade, vânt de 16 km/ h.

[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1535/sxsaintinfo.aspx.

[3] Cf. https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/la-pestera-nasterii-domnului-din-betleem.

[4] Cf. https://doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/pestera-nasterii-domnului.

[5] Am preluat Sfânta Icoană de aici: https://radiorenasterea.ro/continut/uploads/2017/12/Nasterea_Domnului_icoana.jpg.

[6] George Coșbuc, În seara de Crăciun, a treia strofă, cf. https://ro.wikisource.org/wiki/În_seara_de_Crăciun.

[7] Cf. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mucenic-iacob-ruda-domnului-primul-episcop-al-ierusalimului.

[8] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Nazareth.

[9] Ibidem.

[10] Cf. https://basilica.ro/raportul-sinteza-al-anului-omagial-si-comemorativ-2019/.

[11] Cf. https://basilica.ro/hotararea-sfantului-sinod-cu-privire-la-anul-omagial-2020/.

2 comentarii la „Predică la Duminica posterioară Nașterii Domnului [2019]”

  1. Să ne trăiți, Părinte! Dacă suferințele și prigoanele sunt profețite de Dumnezeu pentru robii Lui cucernici, atunci trebuie să le răbdăm. Binecuvântați și iertați, Doamne ajută!

    1. Da, trebuie să răbdăm încercările îngăduite nouă de Domnul! Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească în tot lucrul cel bun, Doamnă Doina! Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *