Isaias, cap. 21, cf. LXX

1. Vedenia pustiei [τὸ ὅραμα τῆς ἐρήμου]. Ca vijelia prin pustie. Să treacă din pustie, venind înfricoșat din pământ.

2. Vedenia și [lucrul] cel aspru mi s-a[u] vestit mie: cel care se leapădă, se leapădă, cel care nelegiuiește, nelegiuiește. Asupra mie [mea vin] elamiteii [οἱ αιλαμῖται]/ elamiții și bătrânii perșilor asupra mea vin! Acum voi suspina și mă voi mângâia pe mine însumi.

3. Pentru aceasta mi-am umplut șalele mele de slăbiciune și chinurile facerii m-au apucat pe mine ca pe cea care naște. Am făcut nedreptate [ca] să nu aud [ἠδίκησα τὸ μὴ ἀκοῦσαι], m-am sârguit [pentru] a nu vedea [ἐσπούδασα τὸ μὴ βλέπειν].

4. Inima mea rătăcește [ἡ καρδία μου πλανᾶται] și fărădelegea pe mine [mă] afundă [καὶ ἡ ἀνομία με βαπτίζει], [iar] sufletul meu a stat întru frică [ἡ ψυχή μου ἐφέστηκεν εἰς φόβον].

5. Gătește masa! Beți! Mâncați! Ridicându-se stăpânitorii, pregătiți scuturile!

6. Că așa a zis Domnul către mine: „Mergând, pune-ți ție semn și ce ai să vezi vestește!”.

7. Și am văzut călăreți: doi călăreți de cai, un călăreț de măgar și un călăreț de cămilă. „Ascultă ascultare multă!

8. Și cheamă pe Urias [Οὐρίας] întru paza Domnului!”. Și a zis: „Am stat toată ziua și în tabără am stat toată noaptea.

9. Și, iată, el vine: călărețul unei perechi de cai [ἀναβάτης συνωρίδος]!”. Și, răspunzând, a zis: „A căzut Babilonul și toate chipurile lui și cele făcute de mână ale lui au fost zdrobite în [de] pământ”.

10. Ascultați, cei rămași și cei chinuiți! Ascultați, pe care le-am auzit de la Domnul Savaot! [Căci] Dumnezeul lui Israil ni le-a vestit nouă.

11. Vedenia Idumeii către mine. [El] cheamă de la Siir [Σηιρ]: „Păziți crenelurile [ἔπαλξεις][1]/ apărătoarele!

12. [Eu] păzesc dimineața și noaptea. Dacă ai să cauți, caută! Și lângă Mine locuiește!

13. În dumbrava serii vei dormi [sau] în calea Dedan [Δαιδαν]?”.

14. Întru întâmpinarea celui însetat de apă, aduceți [apă]! Cei care locuiesc în țara Teman [Θαιμαν], [cu] pâini întâmpinați-i pe cei care fug!

15. Pentru mulțimea celor care fug și pentru mulțimea celor care se rătăcesc și pentru mulțimea sabiei și pentru mulțimea săgeților care au fost întinse și pentru mulțimea celor care au căzut în război.

16. Că[ci] așa mi-a zis mie Domnul: „Încă un an, ca anul celui năimit, [și] se va sfârși slava fiilor lui Chidar [Κηδαρ]”.

17. Și rămășița săgeților celor tari, ale fiilor lui Chidar, va fi puțină, pentru că Domnul a grăit, Dumnezeul lui Israil.


[1] Deschizăturile înguste ale cetăților.

Did you like this? Share it:

2 comentarii la „Isaias, cap. 21, cf. LXX”

  1. Sărutăm dreapta, Părinte! Ce vrea să spună la v 2: „cel care se leapădă, se leapădă, cel care nelegiuiește, nelegiuiește”?
    Doamne ajută!

    1. Că păcatele sunt realități ontologice, care ne afectează profund, și nu lucruri periferice. De aceea, păcatele ne definesc la modul rău și ele au consecințe veșnice pentru noi. La mulți ani, Domnule Horia, și multă înțelegere a celor sfinte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *