Marin Sorescu. Neparodiantul, neironicul, neludicul [78]

Popoarele nu învață niciodată nimic din greșelile istoriei. Mai bine zis, prea puțini oameni sunt dispuși să cerceteze istoria și să reflecteze la consecințele evenimentelor. Cel mai adesea oamenii par foarte nerăbdători de a repeta aceleași erori nefaste. Sorescu a observat cu amărăciune acest mecanism repetitiv pe care îl stârnesc ignoranța și patimile umane:

„Din antichitate și evul mediu,/ Din istorie în general,/ Încă mai continuă să sosească,/ Pe adresa noastră,/ Trenuri întregi cu greșeli. //

Greșeli de tactică și strategie,/ Greșeli politice,/ Prostii de tot felul,/ Inepții, aiureli,/ Mici scăpări din vedere/ Ori erori fundamentale./ Vin mereu, pe toate liniile,/ Ziua și noaptea,/ Până la epuizarea acarilor…//

Iar noi, fericiții moștenitori,/ Nu facem altceva decât să descărcăm/ Și să semnăm precum că le-am primit” (Moștenire).

Dacă ne-am obosi să reflectăm, să judecăm istoria, trecutul și faptele oamenilor din vremuri vechi până în prezent, am trage multe învățăminte. Dar pentru că noi (atât ca indivizi, cât și ca națiune) am devenit pentru noi înșine singura zestre de înțelepciune, încât nu mai avem nevoie să ne mai învețe nimeni nimic, de aceea repetăm la nesfârșit toate erorile, mici și mari, care s-au mai făcut de multe ori de către oameni în istorie și pe care am fi putut să le evităm dacă nu am fi fost atât de infatuați și de autosuficienți (mă refer la generațiile epocii moderne și postmoderne).

Orbirea mândriei ne face neghiobi și ne pune să cădem în aceleași gropi în care au mai căzut și alții înainte: a delațiunii, a trădării, a pierderii identității, a lașității, a egoismului, a delăsării, a indiferenței grosolane etc. Ne fărâmițăm ca popor pentru că avem conștiințele fărâmițate, plecând urechea la diletanții care ne consiliază să ne ștergem identitatea religioasă, culturală și națională sub cuvânt că acesta e trendul general (nimic mai fals!).