Psalmul al 8-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Doamne, Domnul nostru, cum Ți-ai făcut nume,
care este minunat în toate părțile din lume!
Căci prin toate cerurile [zidite] Tu arăți cuviință,
sugarii din brațele [mamelor] Îți cântă cu credință,
când vii să cercetezi Iadul, să legi pe vrăjmașul,
să-i culegi dobânda, să-i răstorni sălașul.
Văd că este făcut cerul de mâinile Tale,
cu toată podoaba, și l-ai urnit pe cale[1].
Ai întocmit luna să scadă, să crească,
să-și ia de la soare lumină din rază.
Stele luminate, care lucesc în noapte,
de varsă cuviință[2], Tu le-ai urzit toate.
Ce poate fi omul, de-Ți aduci [de el] aminte,
de cauți pentru el folos de mai-nainte[3]?
Sau oare Fiul său, care Ți-este cu credință [curată],
de îngrijești de El și Îi faci judecată [dreaptă]?
Cu puțin nu este întocmai cu Îngerii în slavă,
[dar] îi va întrece cu cinstea fără de zăbavă.
Mare cuviință I-ai dat și cunună,
ca să dea învățătură cu întocmire bună.
L-ai pus pe El mai mare, toate să-L asculte,
câte sunt pe lume cuvântu-I să nu-l mute.
Și I-ai supus toate sub ale Lui picioare,
oile și boii și toate de sub soare,
dobitoc sălbatic de câmp și de luncă,
animale crude, ce strică și-apucă,
păsările toate, ce sunt în aer zburătoare
și [toate] cele ce în apă sunt înotătoare,
balenele cele mari, toate soiurile de pește,
și peste tot ce e în mare El stăpânește.
Doamne, Domnul nostru, cum Ți-ai făcut nume,
care este minunat în toate părțile din lume!

---

[1] Ai pus legi în tot universul mare, rânduind mișcarea corpurilor cerești.

[2] Stelele mărturisesc bunăcuviința, ordinea/ armonia și frumusețea în care au fost create de Dumnezeu.

[3] Mai înainte de a fi adus în existență omul, Dumnezeu a gândit din veșnicie planul de mântuire al lui.