Isaias, cap. 24, 11-23, cf. LXX

11. Văietați-vă pentru vin pretutindeni! A încetat toată veselia pământului.

12. Și vor fi lăsate cetățile pustii și casele părăsite vor pieri.

13. Acestea toate va fi [vor fi] pe pământ în mijlocul neamurilor. [Și în] ce chip are să culeagă cineva măslinul, așa îi vor culege pe ei. Iar dacă are să înceteze culesul,

14. aceștia [cu] glas vor striga. Iar cei care au rămas pe pământ vor fi veseliți [se vor veseli] împreună cu slava Domnului [ἅμα τῇ δόξῃ Κυρίου]. Va fi tulburată apa mării.

15. Pentru aceasta, slava Domnului în insulele mării va fi [ἡ δόξα Κυρίου ἐν ταῖς νήσοις ἔσται τῆς θαλάσσης]. [Iar] numele Domnului va fi slăvit, [căci se va striga:] „Doamne, Dumnezeul lui Israil!”.

16. De la aripile pământului minuni am auzit [ἀπὸ τῶν πτερύγων τῆς γῆς τέρατα ἠκούσαμεν]: [„Tu ești] nădejdea celui evlavios[!]”]. Și vor zice: „Vai celor care leapădă, cei care leapădă [celor care leapădă] legea!”.

17. Frică și groapă și cursă [vor fi] peste voi, [peste] cei care locuiesc [locuiți] pe pământ.

18. Și va fi cel care fuge de frică [, iar acela] va cădea întru groapă. Iar cel care iese din groapă, [acela] se va prinde [va fi prins] de către cursă. Că[ci] ferestrele din cer au fost deschise [ὅτι θυρίδες ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἠνεῴχθησαν] și va fi clătinat [vor fi clătinate] temeliile pământului [καὶ σεισθήσεται τὰ θεμέλια τῆς γῆς].

19. [Cu] tulburare va fi tulburat pământul și [cu] nedumerire va fi nedumerit pământul.

20. S-a aplecat, iar pământul va fi clătinat ca o colibă de paznic, ca cel beat și cu durere de cap. Și va cădea și nu are să poată să se ridice. Căci fărădelegea a biruit în aceasta[1] [κατίσχυσεν γὰρ ἐπ᾽ αὐτῆς ἡ ἀνομία].

21. Și Dumnezeu va aduce mâna peste lumea[2] cerului [καὶ ἐπάξει ὁ Θεὸς ἐπὶ τὸν κόσμον τοῦ οὐρανοῦ τὴν χεῖρα] și peste împărații pământului.

22. Și îi vor aduna și îi vor închide întru fortăreață și întru temniță. Prin multe neamuri le va fi lor cercetarea.

23. Și va fi topită cărămida și va cădea zidul. Că[ci] Domnul va împărăți în Sion și în Ierusalim și înaintea celor mai bătrâni va fi slăvit.


[1] În inima omului sau în lume.

[2] Biblia de la 1688 a preferat al doilea sens al cuvântului, pe cel de podoabă. Dar lumea sau podoaba cerului indică același lucru: Puterile cele cerești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *