Isaias, cap. 26, cf. LXX

1. [În] ziua aceea vor cânta cântarea aceasta în pământul Iudasului, zicând: „Iată, cetatea cea tare și pe Mântuitorul nostru, [Care] va pune zid și împrejmuire!

2. Deschideți porțile! Să intre poporul păzind dreptatea și păzind adevărul,

3. ajutând adevărul și păzind pacea! Că în[tru] Tine

4. au nădăjduit, Doamne, până [în] veac, Dumnezeu[le] Cel mare, Cel veșnic,

5. Care, smerind, ai coborât pe cei care locuiesc în[tru] cele înalte. Pe cetățile cele tari le vei doborî și le vei coborî până la pământ

6. și îi vor călca pe ei picioarele celor blânzi și ale celor smeriți [καὶ πατήσουσιν αὐτοὺς πόδες πραέων καὶ ταπεινῶν].

7. Calea celor evlavioși dreaptă s-a făcut și pregătită [este] calea celor evlavioși,

8. căci calea Domnului [este] judecata [ἡ γὰρ ὁδὸς Κυρίου κρίσις]. Am nădăjduit în[tru] numele Tău și în[tru] pomenirea

9. căreia [pe care] o poftește sufletul nostru. Se scoală dis-de-dimineață [ὀρθρίζει], din noapte [ἐκ νυκτὸς], duhul meu către Tine, Dumnezeu[le] [τὸ πνεῦμά μου πρὸς Σέ ὁ Θεός], pentru că lumină [sunt] poruncile Tale pe pământ [διότι φῶς τὰ προστάγματά Σου ἐπὶ τῆς γῆς]. Învățați dreptatea, cei care locuiți pe pământ!

10. Căci a fost părăsit cel neevlavios, [cel care] nu are să învețe dreptatea pe pământ [și care] adevăr nu are să facă. Să fie luat cel neevlavios, ca să nu vadă slava Domnului!

11. Doamne, înalt [este] brațul Tău și nu l-au cunoscut. Dar, cunoscându-l, vor fi rușinați. Râvnă va lua pe poporul cel neînvățat și acum focul îl [îi] va mânca pe cei potrivnici.

12. Doamne, Dumnezeul nostru, pace dă-ne nouă, căci pe toate ni le-ai dat nouă!

13. Doamne, Dumnezeul nostru, câștigă-ne pe noi! Doamne, în afară de Tine pe altul nu l-am cunoscut, [ci] numele Tău numim.

14. Iar cei morți viață nu or să vadă, nici doctorii nu or să învie. Pentru aceasta ai adus și ai pierdut și ai ridicat toată [partea] bărbătească a lor.

15. Adaugă-le lor cele rele, Doamne! Adaugă-le cele rele tuturor celor slăviți ai pământului!

16. Doamne, în[tru] necaz mi-am adus aminte de Tine, în[tru] necazul cel mic [ne-a fost] nouă certarea Ta.

17. Și precum cea care are chinurile nașterii se apropie să nască și în chinul nașterii ei a strigat, așa ne-am făcut [cu] Cel iubit al Tău, pentru frica Ta, Doamne.

18. În pântece am luat și am avut chinurile nașterii și am născut Duhul mântuirii Tale. Le-am făcut pe pământ, dar vor cădea cei care locuiesc pe pământ.

19. Vor învia cei morți și vor fi ridicați cei [care sunt] în morminte și vor fi veseliți cei [care sunt] pe pământ. Căci roua cea de la Tine este vindecarea lor [ἡ γὰρ δρόσος ἡ παρὰ Σοῦ ἴαμα αὐτοῖς ἐστιν], iar pământul celor neevlavioși va cădea.

20. Umblă, poporul Meu! Intră întru cămările tale! Închide ușa ta! Ascunde-te puțin, cât de cât, până are să treacă urgia Domnului!

21. Căci, iată, Domnul de la Cel Sfânt aduce urgie peste cei care locuiesc pe pământ și va descoperi pământul sângele lui și nu îi va acoperi pe cei care au fost omorâți!”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *