Psalmul al 9-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 1-52)

Ție mă rog, Doamne, din toată inima [mea],
mărturisind minunile Tale-n mulțime [și lauda Ta].
Mă bucur de Tine și-Ți cânt în tot ceasul,
numele Tău cel sfânt îl înalț cu tot glasul.
Căci Tu mi-ai înfrânt dușmanii, i-ai pus pe fugă,
de i-ai obosit în urmărirea cea lungă.
De sfânta Ta față vor seca din fire
vrăjmașii Tăi, Doamne, vor găsi pieire.
Ai căutat judecata mea și [ai cercetat a mea] greutate,
[căci Tu,] șezând în scaun, judeci cu dreptate.
I-ai îngrozit pe păgâni și a pierit cel viclean,
de tot i-ai șters numele [în veac și] în an.
Sulița îi e frântă, armele stricate,
ale pizmașului trufaș, [iar] cetățile sparte.
A pierit cu sunet vestirea despre el, cea mare,
iar Domnul cu vecii trăiește, cu așezare.
Și-a pregătit Domnul scaun spre judecăți,
ca să judece lumea neprivind la fețe [, dând plăți].
Și cu judecată dreaptă va socoti Domnul,
ca să certe cu legea vina a tot omul.
Sărmanului Domnul i-e scăpare,
ajutor în necaz, la greu stâncă tare.
Căci cine cunoaște cinstitul Tău nume
stă cu nădejde petrecând în lume.
Și de cel ce Te caută cu rugăciune curată
îngrijești în [vreme de] lipsă, cu mână-ndurată.
Cântați cu dulceață și slăviți-L pe Domnul [Domn]
Care locuiește în muntele Sion.
Vestiți obiceiurile Lui cele bune
în toate neamurile, căci sunt de minune.
Căci în lumea toată, [tot] sângele ce se varsă
al robilor Săi, Domnul necercetat nu-l lasă,
nici nu le uită rugăciunea și [a lor] strigare,
încât să-i lase la necaz fără răscumpărare.
Caută și spre mine, Doamne, întru a Ta milă,
vezi-mi greul și [scapă-mă] de-a vrăjmașului silă.
Și Tu mă ridică din prag de moarte
ca să-Ți, povestesc, Doamne, laudele toate,
în mijlocul porții fiicei Sionului,
să se dea de veste prin țară tot omului.
Să avem bucurie de a Ta mântuire, [scăpați,]
să-i vedem pe vrăjmași în cursă afundați.
Căci în lațul acela pe care-l pregătiră
li s-a prins piciorul de se poticniră.
Vestit este Domnul pentru judecata pe care o face,
iar păcătosul va cădea în lațul care nu-i place.
Și se vor întoarce în Iad, unde vor merge
toate neamurile păgâne și fără de lege.
Iar pe sărman Dumnezeu nu-l uită,
deși își petrece viața-n grijă multă[1].
Dar pentru răbdare[a lor] îi cruță și e gata
Domnul să le dea sărmanilor [răs]plata.


[1] Dumnezeu nu îl uită pe cel sărman/ sărac și credincios, chiar dacă, în ochii celorlalți oameni, el pare uitat de Dumnezeu, pentru că e mereu scufundat în griji și în necazuri. Dar oamenii care privesc la suferințele lui multe și îl cred părăsit, nu cunosc relația lui intimă cu Dumnezeu, bucuriile și biruințele duhovnicești pe care Dumnezeu i le dăruie.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *