Isaias, cap. 28, cf. LXX

1. Vai cununii semeției! Cei năimiți ai lui Efrem. Floarea care a căzut din slavă [τὸ ἄνθος τὸ ἐκπεσὸν ἐκ τῆς δόξης] peste vârful muntelui celui gras [ἐπὶ τῆς κορυφῆς τοῦ ὄρους τοῦ παχέος]. Cei care se îmbată fără de vin[1].

2. Iată, mânia Domnului cea tare și cea aspră [este] ca grindina care coboară neavând umbră! [Cu] tărie coborându-se, ca mulțimea cea multă de apă. Târând țara [în] pământ [σῦρον χώραν τῇ γῇ], va face odihnă [cu] mâinile [ποιήσει ἀνάπαυσιν ταῖς χερσίν],

3. iar [cu] picioarele va fi călcată cununa semeției, cei năimiți ai lui Efrem.

4. Și va fi floarea nădejdii slavei [τὸ ἄνθος τῆς ἐλπίδος τῆς δόξης], care a căzut peste vârful muntelui celui înalt, ca cel mergând înainte [la] smochină. [Iar] pe aceasta, pe care a văzut-o, mai înainte [ca] să o ia întru mâna lui, va voi să o înghită pe ea.

5. [În] ziua aceea Domnul Savaot va fi cununa nădejdii, cea care a fost împletită, a slavei, [cununa] poporului Meu celui care a rămas.

6. Vor fi rămași [vor rămâne] în[tru] Duhul judecății la judecată și [cu] tărie oprind să omoare.

7. Căci aceștia [cu] vin sunt rătăciți[2]. Preotul și Profetul au fost rătăciți pentru sicheră[3]. S-au uimit pentru vin. Au fost clătinați de beția sicherei, au fost rătăciți. Aceasta este vedenia.

8. Blestemul va mânca sfatul acesta, căci sfatul acesta [este] pentru lăcomie.

9. Cui i-am vestit cele rele și cui i-am vestit vestea? Celor înțărcați de la lapte, celor care au fost smulși de la sân?

10. „Așteaptă necaz peste necaz! [Așteaptă] nădejde peste nădejde! [Mai e] încă puțin, încă puțin”.

11. Pentru disprețul buzelor printr-o altă limbă [διὰ φαυλισμὸν χειλέων διὰ γλώσσης ἑτέρας]. Că[ci] vor zice poporului acestuia,

12. zicând: „Aceasta [este] odihna acestuia, a celui care este flămând, și aceasta [este] pieirea”. Și nu au voit a asculta.

13. Și le va fi lor cuvântul Domnului Dumnezeu: „Necaz peste necaz, nădejde peste nădejde, încă puțin, încă puțin”. Ca să meargă și să cadă întru cele dindărăt. Și vor fi în primejdie și vor fi zdrobiți și vor fi învinși.

14. Pentru aceasta, ascultați cuvântul Domnului, bărbații [bărbaților] chinuiți și stăpânitorii [stăpânitorilor] ai poporului acestuia, cel [care este] în Ierusalim!

15. Că[ci] ați zis: „Am făcut făgăduință cu Iadul [ἐποιήσαμεν διαθήκην μετὰ τοῦ ᾍδου] și cu moartea înțelegeri [καὶ μετὰ τοῦ θανάτου συνθήκας]. Viforul, aducându-se, dacă are să treacă, nu are să vină peste noi. Am pus minciuna nădejdea noastră [ἐθήκαμεν ψεῦδος τὴν ἐλπίδα ἡμῶν] și [cu] minciuna vom fi acoperiți [ne vom acoperi] [καὶ τῷ ψεύδει σκεπασθησόμεθα]”.

16. Pentru aceasta așa zice Domnul: „Iată, Eu voi arunca întru temeliile Sionului piatra cea de mult preț [λίθον πολυτελῆ], cea aleasă [ἐκλεκτὸν], cea din capul unghiului [ἀκρογωνιαῖον], cea cinstită [ἔντιμον][4] întru temeliile lui! Și cel care crede în[tru] el [καὶ ὁ πιστεύων ἐπ᾽ αὐτῷ], nu are să fie rușinat [οὐ μὴ καταισχυνθῇ].

17. Și voi pune judecata întru nădejde și milostenia Mea întru greutăți. Și [nu se vor bucura] cei care au nădăjduit în deșert [în] minciună, că nu are să treacă [peste] voi viforul.

18. Și are să vă ia vouă făgăduința morții, iar nădejdea voastră, cea către Iad, nu are să rămână. Viforul, aducându-se, dacă are să vină, veți fi lui întru călcare.

19. Când are să treacă, vă va lua pe voi. Devreme, devreme va trece ziua și în noapte va fi nădejdea cea rea. Învățați a auzi!”.

20. Ei, înghesuindu-ne, nu putem a ne lupta. Iar, [pentru că] slăbim, [nu putem] să ne adunăm pe noi înșine.

21. Se va ridica precum muntele celor neevlavioși și va fi în valea Gavaonului [Γαβαων]. Cu mânie va face lucrurile Sale [μετὰ θυμοῦ ποιήσει τὰ ἔργα Αὐτοῦ], [care vor fi] lucru de amărăciune [πικρίας ἔργον]. Iar mânia Lui cu înstrăinare va folosi și amărăciunea Lui [este] străină.

22. Și voi să nu vă veseliți și nici să [nu] se întărească legăturile voastre! Pentru că desăvârșite și scurte lucruri am auzit de la Domnul Savaot, pe care le va face peste tot pământul.

23. Ascultați și auziți glasul meu! Luați aminte și auziți cuvintele mele!

24. [Oare] cel care ară, nu toată ziua va ara? Sau, înainte să lucreze pământul, [nu] va pregăti [el] sămânța mai înainte?

25. [Oare], când are să netezească fața lui[5], nu seamănă atunci puțin chimen negru [μελάνθιον][6] și chimion [κύμινον][7]? Și, iarăși, [nu] seamănă grâu și orz și zea[8] [ζέαν][9] în hotarele tale?

26. Și te voi certa [cu] judecata Dumnezeului tău și vei fi veselit [și te vei veseli].

27. Căci nu cu greutate se curăță chimenul negru, nici roata carului [nu] se va roti la chimion, ci cu toiagul se scutură chimenul negru, iar chimionul

28. cu pâine va fi mâncat. Căci nu întru veac Eu voi fi urgisit vouă [Mă voi urgisi asupra voastră] [οὐ γὰρ εἰς τὸν αἰῶνα Ἐγὼ ὑμῖν ὀργισθήσομαι], nici glasul amărăciunii Mele [nu] vă va călca pe voi [οὐδὲ φωνὴ τῆς πικρίας Μου καταπατήσει ὑμᾶς].

29. Și minunile acestea de la Domnul Savaot a[u] ieșit. Sfătuiți! Înălțați mângâierea cea deșartă!


[1] Fără să bea vin.

[2] Au rătăcit de la voia lui Dumnezeu datorită beției.

[3] S-au rătăcit din cauza sicherei.

[4] Hristos Domnul.

[5] Fața pământului.

[6] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Negrilică.

[7] Cuminum cyminum, cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimion.

[8] Am transliterat forma de N. ζέα. Pentru că în text e forma de Ac.

[9] O cereală antică, asupra căreia există discuții că ar mai exista și astăzi. A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/Ζεια.