Isaias, cap. 29, 1-14, LXX
1. Vai, cetatea Ariil [Αριηλ], [cu] care David a dus război! Adunați roade [din] an în an, căci veți mânca împreună cu Moab [Μωαβ]!
2. Căci o voi necăji pe Ariil și tăria va fi la ea și avuția Mie [la Mine].
3. Și voi înconjura ca David împotriva ta și voi arunca împrejurul tău gard și voi pune împrejurul tău turnuri.
4. Și cuvintele tale vor fi smerite în[tru] pământ [καὶ ταπεινωθήσονται οἱ λόγοι σου εἰς τὴν γῆν] și întru pământ cuvintele tale vor coborî [καὶ εἰς τὴν γῆν οἱ λόγοι σου δύσονται]. Și glasul tău va fi ca al celor care strigă din pământ și către [fața] pământului glasul tău va slăbi.
5. Și va fi ca praful de la roată avuția celor neevlavioși și ca țărâna purtată [de vânt] și va fi ca clipa de acum
6. de la Domnul Savaot. Căci cercetarea[1] va fi cu tunet și cutremur și glas mare, viforul aducându-se și văpaia de foc mistuind.
7. Și avuția tuturor neamurilor va fi ca cel care visează în somn, câți au dus război împotriva lui Ariil și toți cei care s-au ostășit împotriva Ierusalimului și toți cei care s-au adunat împotriva lui și cei care îl necăjesc pe el.
8. Și vor fi ca cei care beau și mănâncă în somn și, deșteptându-se, deșert [este] visul lor. Și [în] ce chip visează, cel căruia îi este sete, ca bând și, deșteptându-se, încă îi e sete, [așa] și sufletul său întru deșert a nădăjduit. [Căci] așa va fi avuția tuturor neamurilor, câți au făcut război pe muntele Sionului.
9. Să vă eliberați și să vă uimiți. Și amețiți-vă nu de sicheră și nici de vin!
10. Că[ci] v-a adăpat pe voi Domnul [cu] Duh de străpungere [Πνεύματι κατανύξεως] și va închide ochii lor și ai profeților lor și ai stăpânitorilor lor, cei care văd cele ascunse.
11. Și vor fi vouă toate cuvintele acestea precum cuvintele acestei cărți pecetluite, pe care are să i-o dea pe aceasta omului care știe literele, zicând: „Citește acestea!”. Și [el] va zice: „Nu pot să citesc, căci a fost pecetluită”.
12. Și va fi dată cartea aceasta întru mâinile omului [care] nu știe literele și îi va zice lui: „Citește aceasta!”. Și [el] va zice: „Nu știu literele”.
13. Și a zis Domnul: „Poporul acesta se apropie Mie [de Mine cu] buzele lor [și] Mă cinstesc, dar inima lor [este] departe, este depărtată de Mine. Și în zadar Mi se închină Mie, învățând poruncile oamenilor și învățăturile [lor].
14. Pentru aceasta, iată, Eu voi adăuga să mut pe poporul acesta și îi voi muta pe ei și voi pierde înțelepciunea celor înțelepți și înțelegerea celor înțelegători o voi ascunde”.
[1] Pe care o va face Domnul.