Isaias, cap. 30, 1-11, cf. LXX
1. Vai, copii apostați[1][τέκνα ἀποστάται]! Acestea zice Domnul: „Ați făcut sfat nu prin Mine și înțelegeri nu prin Duhul Meu, [ca] să adăugați păcate peste păcate.
2. Cei care merg să coboare întru Egiptos, iar pe Mine nu M-au întrebat. [Merg] să se ajute [să fie ajutați] de către Farao [Φαραώ] și să se acopere [să fie acoperiți] de către egipteni.
3. Căci vă va fi vouă acoperământul lui Farao întru rușine și celor care nădăjduiesc în Egiptos ocară”.
4. Că[ci] sunt în Tanis[2] [Τάνις] conducătorii, vestitorii cei răi. În zadar se vor osteni
5. către popor. Care nu le va folosi lor, nici [nu le va fi] întru ajutor, nici întru folos, ci întru rușine și ocară.
6. Vedenia [animalelor] celor cu patru picioare, a celor [care erau] în pustiu. În[tru] necaz și [cu] îngustime, leul și puiul de leu de acolo și aspidele și cei odrăsliți de aspidele zburătoare, care aduceau pe măgari și [pe] cămile avuția lor către neamul, care nu le va folosi lor întru ajutor, ci spre rușine și ocară.
7. Cei egipteni în deșert și în zadar vă vor folosi pe voi. Vestește-le lor că mângâierea aceasta a voastră [este] cea deșartă!
8. Așadar, acum șezând, scrie pe tablă acestea și întru carte! Că[ci] va fi [vor fi] acestea întru zilele vremurilor și până întru veac.
9. Că popor neascultător este, [ei sunt] fiii cei mincinoși, care nu voiau a asculta legea lui Dumnezeu.
10. Cei care zic Profeților: „Nu ne vestiți nouă!” și celor [care] văd vedenii: „Nu ne grăiți nouă, ci grăiți-ne nouă și vestiți-ne nouă o altă rătăcire [ἑτέραν πλάνησιν]
11. și întoarceți-ne pe noi din calea aceasta! Luați de la noi cărarea aceasta și luați de la noi pe Cel Sfânt al lui Israil!”.
[1] Căzuți din relația cu Dumnezeu.
[2] Am transliterat forma de N., pentru că în text era forma de D: Τάνει.