Isaias, cap. 30, 23-33, cf. LXX

23. Atunci va fi ploaia seminței pământului tău, iar pâinea rodului pământului tău va fi săturare și grasă. Și dobitoacele tale va fi păscut [vor fi păscute] [în] ziua aceea [în] loc gras și larg.

24. Taurii voștri și boii care lucrează pământul vor mânca paie amestecate cu orz vânturat.

25. Și va fi peste tot muntele cel înalt și peste tot dealul cel înălțat apa trecând [ὕδωρ διαπορευόμενον] în ziua aceea, când or să piară cei mulți și când or să cadă turnuri.

26. Și va fi lumina lunii ca lumina soarelui și lumina soarelui va fi de 7 ori [mai mult] în ziua [aceea], când Domnul are să vindece zdrobirea poporului Său și durerea rănii tale o va vindeca.

27. Iată [ἰδοὺ], numele Domnului vine prin vremea cea multă [τὸ ὄνομα Κυρίου διὰ χρόνου ἔρχεται πολλοῦ]! Mânia [Lui] arzând. Cu slavă [este] zicerea buzelor Sale, zicerea cea plină de urgie. Și urgia mâniei [Sale] ca focul va mânca.

28. Și Duhul Său ca apa în vale târându-se va veni până la gât și va fi împărțit neamurilor să le tulbure în rătăcirea [lor] cea deșartă. Iar rătăcirea îi va prigoni pe ei și îi va primi pe ei înaintea feței lor.

29. Oare voi pururea trebuie a vă veseli și a intra [să intrați] întru cele sfinte ale Mele pururea ca prăznuind și, ca veseliți, să intrați cu fluier întru muntele Domnului, către Dumnezeul lui Israil?

30. Și Dumnezeu Își va face auzită slava glasului Său și mânia brațului Său o va arăta cu mânie și urgie și de văpaie mistuind. Va detuna cu asprime, și ca apa și grindina coborându-se împreună [cu] tărie.

31. Căci, pentru glasul Domnului, vor fi biruiți assirienii [cu] rana [cu] care are să-i lovească pe ei.

32. Și îi va fi lui împrejur [καὶ ἔσται αὐτῷ κυκλόθεν], de unde îi era lui nădejdea ajutorului [ὅθεν ἦν αὐτῷ ἡ ἐλπὶς τῆς βοηθείας], pe care el l-a nădăjduit [ἐφ᾽ ᾗ αὐτὸς ἐπεποίθει]. Ei, cu fluiere și lire, vor duce război [cu] el din schimbare [ἐκ μεταβολῆς].

33. Căci, [oare] mai înainte de zile vei fi cerut tu? Și [oare] nu ție ți s-a pregătit a împărăți? Vale adâncă, lemne zăcând, foc și lemne multe. Mânia Domnului [este] ca valea arzând de pucioasă [ὁ θυμὸς Κυρίου ὡς φάραγξ ὑπὸ θείου καιομένη].