Psalmul al 16-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 1-30)

Ascultă-mi, Doamne, după dreptate
și după făgăduință, la greutate!
La rugăciune să-mi iei aminte,
căci mă rog Ție, Dumnezeu[le] Sfinte!
Că nu din buze cu-nșelăciune
Îți fac făgăduință de rugăciune.
Să-mi scoți judecata de la a Ta față,
[ca] să-mi vadă ochii trai fără greață.
Căci mi-ai cercetat inima [zile] de-a rândul
și în vremea nopții îmi afli tot gândul.
M-ai ars cu focul[1] ca să-mi găsești vină
de strâmbătate-n faptă străină.
Mi-am oprit gura ca să nu scoată
din lucruri omenești cuvânt de sfadă.
Pentru ale Tale graiuri cinstite,
ce-ai zis cu gura, Dumnezeu[le] Sfinte,
mi-am păzit drumul pe căi nearătoase,
[peste] pietre ascuțite și tăioase.
Tu mă îndreaptă-n a Ta cărare,
să nu-mi scap pașii către pierzare.
Eu Ți-am strigatu-Ți, Dumnezeu[le] Sfinte:
ascultă-mi graiul de rugăminte!
Pleacă-Ți urechea în vreme de durere,
de-mi ușurează povara de pe umere.
Și-Ți fă minunată sfânta Ta milă
spre cei ce se tem de Tine, să-i scoți din silă
și de la pizmașii ce se-ndeamnă [cu-ndârjire]
să-Ți stea-mpotrivă, vrând a mea pieire!
Doamne, și stânga și sfânta-Ți dreaptă
le-întinde, ambele, ca tânguirea-mi să tacă.

---

[1] M-ai trecut prin focul necazurilor, punându-mă la încercare.