Psalmul al 17-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 29-68)

Când ai să faci cale unde Ți-e cuvântul
ai heruvimi gata, de-s repezi ca vântul.
Pus-ai întuneric, de-Ți ascunzi lumina
cu sălaș de ape, ce-ai făcut cu mâna,
și pe dinainte norii Îți fac cale,
cu ploaie aprinsă curgând ca o vale.
Piatră cu jăratic, cu foc împreună,
cu multă tărie Domnul din cer tună.
De sus Își va da glasul, săgeți va trimite:
greșiții să-și moaie inimile-mpietrite.
Pe vrăjmași îi va goni cu fulgere multe
și-i va-nspăimânta cu săgeți mărunte.
Seca-va mările de li se va vedea fundul,
fugi-vor apele de va rămâne prundul,
de-ngrozire și de grea-nfocare
ce-are să libereze Domnul cu-a Sa suflare.
Ci Tu, Doamne Sfinte, la ceas de năvălire,
de sus îmi trimite a Ta sprijinire
și la Tine mă ridică din ape multe,
trage de mă scoate de la vrăjmaș iute
ce mi-e cu urgie, și Te sârguiește,
la zi de nevoie, de mă sprijinește!
Sfinția Ta, Doamne, îmi ești reazim tare:
m-ai scos la lărgime, [la] loc de alinare.
Mă vei scoate la Tine, îmi vei dărui plată
pentru dreptate, și milă bogată,
iar mâinilor mele le vei da curăție,
[ca] să iau de la Tine dar cu bogăție
și căile Tale, cele ce-s spre viață,
să le păzesc bine, cu multă dulceață,
o, Dumnezeu[le] Sfinte, și nu mă voi abate
dintr-a Ta poruncă, să merg în păcate.
Judecățile Tale îmi sunt toate-n față,
dreptatea Ta o țin cu dulceață.
Și eu pentru Tine voi fi fără vină,
ferit de greșeală și curat de tină
și mă voi feri și de strâmbătate
ca să-mi dea mie Domnul după dreptate
și mâinilor mele după curăție:
înaintea Sa, Domnul să-mi dea bogăție[1].


[1] Bogăție de har.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *