Isaias, cap. 32, cf. LXX
1. Căci, iată, împăratul cel drept va împărăți [βασιλεὺς δίκαιος βασιλεύσει][1] și stăpânitorii cu judecată vor stăpâni!
2. Și omul va fi ascunzând cuvintele sale și va fi ascuns [se va ascunde] ca de la apa ducându-se. Și va fi arătat [se va arăta] în Sion ca râul ducându-se slăvit în pământ însetat.
3. Și nu vor mai fi nădăjduind în oameni, ci își vor da urechile a auzi.
4. Și inima celor care sunt slabi va lua aminte a auzi și limbile cele care șovăie curând vor învăța a grăi pace.
5. Și nu or să mai zică celui nebun a stăpâni și nu or să mai zică slujitorilor tăi: „Taci!”.
6. Căci cel nebun cele nebunești va grăi și inima sa pe cele deșarte le va înțelege: a săvârși cele fărădelege și a grăi către Domnul înșelare, [ca] să împrăștie sufletele flămânde și pe sufletele cele însetate deșarte să le facă.
7. Căci sfatul celor răi cele fărădelege va sfătui, [ca] să-i strice pe cei smeriți cu cuvinte nedrepte și să risipească cuvintele celor smeriți cu judecată.
8. Iar cei evlavioși cele înțelepte au sfătuit și sfatul acesta va rămâne.
9. Femei[lor] bogate, ridicați-vă și ascultați glasul meu! Fiice[lor] în[tru] nădejde, ascultați cuvintele mele!
10. Faceți pomenire zilei anului în[tru] durere, [dar] cu nădejde! Culesul a fost mistuit, sămânța a încetat și nu mai are să vină.
11. Uimiți-vă! Întristați-vă! Cele care ați nădăjduit, dezbrăcați-vă[2]! Faceți-vă goale! Încingeți-vă [cu] pânze de saci mijloacele [voastre]
12. și peste sâni tăiați-vă de la pofta câmpului și [de la] rodul viței!
13. Pământul poporului meu: spinul și iarba se va sui [se vor sui], iar din toată casa veselia va fi luată, [va fi luată] cetatea cea bogată.
14. Casele părăsite [sunt] avuția cetății și pe casele cele poftite le vor părăsi. Și satele vor fi peșteri până [în] veac, veselia măgarilor celor sălbatici, pășunile păstorilor,
15. până are să vină peste voi Duhul dintru Cel înalt [ἕως ἂν ἐπέλθῃ ἐφ᾽ ὑμᾶς Πνεῦμα ἀφ᾽ Ὑψηλοῦ]. Și Hermelul [ὁ Χερμελ] va fi pustiu și Hermelul întru dumbravă va fi socotit.
16. Și judecata se va odihni în pustiu [καὶ ἀναπαύσεται ἐν τῇ ἐρήμῳ κρίμα] și dreptatea în Carmilos[3] va locui [καὶ δικαιοσύνη ἐν τῷ Καρμήλῳ κατοικήσει].
17. Și faptele dreptății va fi [vor fi] pacea și dreptatea va ține de odihnă și nădăjduind [vor fi] până [întru] veac.
18. Și poporul Său va locui în cetatea păcii [καὶ κατοικήσει ὁ λαὸς Αὐτοῦ ἐν πόλει εἰρήνης] și va locui nădăjduind și se vor odihni cu bogăție.
19. Iar grindina, dacă are să coboare, nu va veni peste voi. Și vor fi nădăjduind cei care locuiesc în dumbrăvi ca cei de la câmpie.
20. Fericiți [sunt] cei care seamănă peste toată apa, pe care boul și măgarul o calcă.
[1] Hristos Domnul.
[2] De hainele voastre scumpe.
[3] Am transliterat forma de N. Καρμήλος. În text era D.