Rev. Biserica Ortodoxă, nr. 1, 2019

Rev. Biserica Ortodoxă (rev. Sfintei Episcopii a Alexandriei și Teleormanului), anul XXI, nr. 1, ianuarie-iunie, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2019, 241 p.

*

Maria Vertan, Documente privind satul Lița și moșiile mănăstirești Drăgănești și Didești din județul Teleorman, p. 18-34.

Locuitorii de la Lița au fost clăcași ai familiei Șuțu, p. 18. Lăcoviște, p. 10, teren nămolos. De aceea își îngropau morții la suprafață, încât îi scoteau câinii din morminte, p. 20.

Mănăstirea de la Coșoteni e numită și Drăgănești și a fost ctitorită în 1647 de Matei Basarab, p. 25. Sfântul Constantin Brâncoveanu transformă Biserica în metoc al Mănăstirii Văcărești în 1708, p. 25.

În 1833, orașul Roșiori de Vede se numea Rușii de Vede, p. 26. Și tot atunci la Drăgănești era un schit cu hramul Sfântul Dimitrie, p. 26.

Schitul Didești a fost ctitorit în jurul anului 1700 de Șerban și Stanca Știrbei, p. 27. În 1705 devine Mănăstire, iar în 1706 a fost închinată Mitropoliei de la București, p. 27.

Moșia Bălțați era a lui Constantin Concilă din Rușii de Vede, p. 27.

Valea Bratcovului și lacul lui Dragne, p. 30.

Cei 5 clăcași: Marin Rât, Ilinca văduva, Petre Căcălețeanu, Marin Mâglașu, Ion Cărămidă, p. 30.

Dimache Manolescu, p. 31.

*

Pr. Marius Dincă, Focul, p. 203-226.

A scormoni cu ochii, p. 204. Radu lu’ Pastramă, p. 210. Folosește pe lăscăbăi, p. 211, care la mine e răscăbăi. Iar răscăbăile sunt prostiile, vorbele necugetate.

Grigore Gaiță, p. 219.

„nu m-a lăsat Dumnezeu să oftez prea mult”, p. 222.

alde Covrigel, p. 224.

Nea Florea își sărută soția moartă. „Mâna [lui] dreaptă cercetează încet fruntea îmbrobodită cu broboadă groasă și cu ciumber[1], ochii închiși pentru totdeauna, nasul ușor cârn și, la final, gura. Se apleacă și-o sărută îndelung, apăsat, cu toate puterile. Când se ridică înmărmuresc de-a binelea! Din orbitele lui goale, din colțurile celor două goluri concave, de lângă pleoapele lui lipite, se scurg pe obraz șiruri de lacrimi”, p. 225-226.


[1] Basma.