Predică la Duminica a II-a din Postul Mare [2020]

Iubiții mei[1],

după cum o dezinformare e o minciună calificată, făcută cu rea intenție, tot la fel erezia este o corupere, o falsificare voită a adevărului. Iar astăzi, în duminica Sfântului Grigorios Palamas [Γρηγόριος Παλαμάς][2], Părintele nostru, a apărătorului Ortodoxiei, a vorbi despre erezie înseamnă a vorbi despre stricarea adevărului, a credinței care ne mântuie pe noi. Despre lupta susținută a ereticilor împotriva mântuirii și sfințirii oamenilor.

În a doua sa epistolă către Achindinos, Sfântul Grigorios Palamas a apărat viața Părinților purtători de Dumnezeu[3], a celor care se îndumnezeiesc în mod zilnic. A apărat modul lor de viețuire duhovnicească. Pe când, în prima epistolă către Varlaam, Sfântul Grigorios arată de ce trebuie ascultați Sfinții lui Dumnezeu: pentru că ei s-au împărtășit de lumina înțelegătoare și dumnezeiască a lui Dumnezeu[4], de slava Lui cea veșnică. Pentru că, subliniază el, cea mai mare înălțime a cunoașterii lui Dumnezeu este vederea lui Dumnezeu [θεοπτία][5]. Pentru că cei care Îl văd pe Dumnezeu în slava Lui, aceia sunt învățați de către Dumnezeu cele ale Sale. Și când Sfântul Grigorios i-a apărat pe Sfinții care au experimentat slava lui Dumnezeu, el i-a apărat pe adevărații cunoscători ai lui Dumnezeu și pe adevărații teologi ai Bisericii.

Și nici nu putea să facă altfel, după cum nici noi nu putem să facem! Pentru că teologii Bisericii sunt Sfinții ei și nu oameni din afara Bisericii sau oameni din Biserică cu o relație dubioasă cu teologia Bisericii. Profesioniștii Bisericii sunt Sfinții ei și noi pe ei trebuie să îi ascultăm și să îi urmăm. Căci ei, la rândul lor, L-au urmat pe Dumnezeu, dar i-au urmat și pe Sfinții Lui, pe Sfinții anteriori lor.

Varlaam miza însă pe filosofii păgâni în cunoașterea adevărului, pe când Sfântul Grigorios urma Sfinților cunoscători de Dumnezeu. Pentru că Sfinții au urmat întru totul Scripturilor celor insuflate de Dumnezeu[6], iar noi trebuie să urmăm predaniile/ tradițiile [τὰς παραδόσεις] lor[7], ale Sfinților Lui.

În epistola a doua către Varlaam, Sfântul Grigorios îl numește de mai multe ori „Dionisios cel Mare”[8] pe Sfântul Dionisios Areopagitul, arătând prin aceasta evlavia sa cea multă pentru teologia dumnezeiască a acestuia. Și învățându-ne și pe noi să îl cinstim ca pe Sfântul cel mare al Bisericii, trăitor în secolul întâi al Bisericii, și ucenicul Sfântului Pavlos Apostolul. Pentru că teologia și istoria Bisericii le învățăm de la Sfinții lui Dumnezeu și nu de la oameni erudiți, dar care neagă în masă Tradiția Bisericii. Și le învățăm de la Sfinții Lui, împreună cu toată evlavia și cu toată curăția care ne mântuie.

Pentru că teologia trebuie să ne mântuie în primul rând și nu să ne facă știutori, erudiți, specialiști. Cărțile Tradiției Bisericii sunt pentru a ne sfinți viața, punându-ne în relație vie cu Dumnezeu și cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Pentru că Dumnezeu ni Se revelează nouă prin slava Lui cea necreată și, prin slava Lui, noi putem să ne curățim, să ne luminăm și să ne sfințim viața noastră.

– De ce a apărat Sfântul Grigorios Palamas experiența vederii lui Dumnezeu împotriva celor care o negau în mod vehement în secolul său?

– Pentru că ea e fundamentul mântuirii și al îndumnezeirii noastre. Dacă negăm importanța capitală a vederii lui Dumnezeu în viața noastră, a extazului dumnezeiesc, noi negăm mântuirea și sfințirea oamenilor. Căci nimeni nu Îl poate cunoaște pe Dumnezeu fără vederea Lui și nimeni nu se poate mântui și sfinți în afara simțirii interioare a harului dumnezeiesc și a vederii lui Dumnezeu.

Achindinos și Varlaam sunt doi eretici care s-au împotrivit teologiei și experienței Bisericii și cărora le-a răspuns teologic Sfântul Grigorios Palamas. Varlaam reducea vederea la mintea omului[9], negând astfel vederea dumnezeiască, vederea cea mai presus de minte a celor care se îndumnezeiesc. „Pentru Varlaam, singura lumină spirituală e[ra] lumina științei, pe care o au învățații, [pe când] lumina pe care spun că o văd isihaștii e fantezie”[10]. Însă lumina pe care o văd isihaștii în mod extatic, cei care se nevoiesc pentru liniștirea lor duhovnicească, e slava lui Dumnezeu. Și acesta a fost răspunsul Sfântului Grigorios, care e și răspunsul Bisericii, împotriva lui Varlaam ereticul, a hulitorului de Dumnezeu.

Varlaam a susținut în mod eretic că lumina văzută de Sfinții Apostoli pe Tabor „a fost sensibilă și văzută prin aer”[11]. Pe când Sfântul Grigorios i-a replicat, pe mărturia Sfinților, că ei au văzut slava lui Dumnezeu cea necreată în mod extatic, adică în vedere dumnezeiască. Și pentru că slava Lui e necreată, ea „nu se vede cu ochii [fizici] și cu mintea naturală, ci cu o putere mai presus de acestea, cu puterea Duhului Sfânt”[12]. Pentru că noi nu putem vedea ființa lui Dumnezeu, ci numai slava Lui[13] cea necreată și veșnică. Iar slava Lui o vedem pe măsura sfințeniei noastre și nu pe măsura ei.

Varlaam considera că „ființa dumnezeiască [este] împărtășibilă”[14] și, totodată, considera că lumina arătată de Dumnezeu Sfinților e „materială”[15]. De unde rezulta că Dumnezeu Însuși e „creat”. Achindinos considera că ființa lui Dumnezeu este „identică” cu slava Lui[16] și că „fiecărui om i se dă întreaga dumnezeire”[17]. Dar și Varlaam, cât și Achindinos negau pe adevăratul Dumnezeu, pe Cel care Se arată în slava Lui celor care se sfințesc pentru El și se umplu de slava Lui. Ei negau realitatea ontologică a sfințeniei, faptul că omul se poate îndumnezei în mod continuu în fiecare zi.

De aceea, Sfântul Grigorios Palamas a apărat sfințenia ortodocșilor, a apărat calea cea una a sfințeniei, a apărat nevoința zilnică a celor care se sfințesc în viața cu Dumnezeu. Pentru că el ne învață pe noi că mântuirea e o continuă sfințire pentru Dumnezeu, e o continuă curățire și slujire a lui Dumnezeu.

Fiindcă postul în care suntem nu are rolul de a ne face mai supli la trup, ci pe acela de a ne curăți de patimi. „Postul”, spunea Sfântul Ioannis Scărarul, „este o silire a firii și o tăiere împrejur a dulceții gâtlejului, [este] curmarea aprinderii [noastre interioare], [este] alungarea gândurilor rele și eliberarea de visări, curăția rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minții, înmuierea învârtoșării [inimii noastre], ușa străpungerii inimii, suspinul smerit [al sufletului nostru], zdrobirea cea veselă [a inimii], încetarea multei vorbiri, începutul liniștirii [noastre], străjerul ascultării [noastre de Dumnezeu], ușurarea somnului [nostru], sănătatea trupului [nostru], pricinuitorul nepătimirii [noastre], iertarea păcatelor [noastre], ușa și desfătarea raiului”[18] pentru noi înșine. Pentru că postul ne eliberează sufletul de cele pătimașe și ne dă să dorim pe cele ale lui Dumnezeu. Adică împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, care este viața noastră reală, viața noastră cea adevărată.

Însă Sfântul Grigorios Palamas, pentru scrierile sale teologice prin care a apărat adevărata teologie a Bisericii, a suferit închisoare. A fost închis în primăvara lui 1343 și a stat închis până în 1347[19], adică timp de 4 ani de zile. După care Sfântul Grigorios devine Mitropolitul Tessalonicului[20].

Însă și înainte, cât și după ce devine Mitropolit, Sfântul Grigorios scrie teologie și apără credința Bisericii. În 1343 e închis din nou[21], dar teologia sa biruie în cele din urmă. Pentru că teologia lui e teologia Bisericii lui Dumnezeu. Pe 3 august 1368 Sfântul Grigorios Palamas a fost canonizat ca Sfânt al Bisericii[22]. Adică la numai 9 ani de la adormirea sa, pentru că adormise în ziua de 13 noiembrie 1359[23].

Într-una din scrierile sale, Sfântul Grigorios Palamas ne spune că Sfinții, în veșnicie, vor înainta la nesfârșit în vederea lui Dumnezeu[24]. Însă vederea Lui începe de aici, din viața în Biserică. Pentru că, prin vederile Sale cele dumnezeiești, El ne învață cele ale Sale. Adică cum este El și cum trebuie să devenim noi ca El, cum să devenim duhovnicești. Pentru că slava Lui ne face pe noi duhovnicești, slava Lui pe care noi o vedem extatic și pe care o primim prin Sfintele Taine și Slujbe ale Bisericii.

Așadar, iubiții mei, căutați-L pe Dumnezeu în Biserica Lui, pe Dumnezeul Cel viu, pe Cel care ne mântuie pe noi! Căci El ne umple de viața Lui, de viața Lui cea veșnică. Și, fiind cu El, nu ne vom mai teme de nimic, pentru că El este viața, sănătatea, bucuria, simplitatea, atenția, pacea și sfințenia noastră.

Bucurați-vă întru Domnul și întru curăția postului și a rugăciunii Sale! Bucurați-vă cu simplitate și cu mulțumire adusă lui Dumnezeu! Pentru că El Se bucură când noi Îi mulțumim pentru toate și când ne bucurăm de toate binefacerile pe care El le revarsă cu îmbelșugare în viața noastră.

Postul Bisericii ne duce spre Crucea și Învierea Domnului. Postul acesta ne simplifică interior și ne înduhovnicește, pentru ca noi să retrăim cu smerenie Patimile și Învierea Domnului și arătările Sale cele dumnezeiești față de Apostolii Lui. Pentru că toate acestea s-au făcut pentru noi și pentru mântuirea noastră. Pentru ca noi să ne umplem de viața lui Dumnezeu și să fim vii întru El.

Post cu pace pe mai departe și cu pocăință vie! Pentru că toate ale postului sunt spre pacea și spre mântuirea noastră. Amin!


[1] Începută la 10. 47, în zi de miercuri, pe 11 martie 2020. Soare, 11 grade, vânt de 21 km/ h.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_Palamas.

[3] Sfântul Grigorios Palamas, Opere complete, vol. II, Antiepigrafii, Epistolele către Achindinos și Varlaam, cu introducere, trad. și note de Cristian Chivu, Cornel Coman, Adrian Tănăsescu, Caliopie Papacioc, Cristina-Costena Rogobete, Ed. Gândul Aprins, București, 2013, p. 108-109.

[4] Idem, p. 166-167.

[5] Idem, p. 170.

[6] Idem, p. 196-197.

[7] Idem, p. 208-209.

[8] Idem, p. 242, 246, 248, 262. Așa e numit și în Epistola a III-a către Achindinos, cf. Idem, p. 302, 310.

[9] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, cu patru tratate traduse, ed. a II-a, cu o prefață revăzută de autor, Ed. Scripta, București, 1993, p. 58.

[10] Idem, p. 53.

[11] Idem, p. 67.

[12] Idem, p. 74.

[13] Idem, p. 77.

[14] Idem, p. 81.

[15] Idem, p. 92.

[16] Idem, p. 135.

[17] Idem, p. 139.

[18] Filocalia românească, vol. 9, trad. din gr., introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMO, București, 2013, p. 258.

[19] Filocalia românească, vol. 7, cu trad. din gr., introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMO, București, 2013, p. 251.

[20] Idem, p. 252.

[21] Idem, p. 253.

[22] Idem, p. 259.

[23] Idem, p. 258.

[24] Idem, p. 284.

2 comentarii la „Predică la Duminica a II-a din Postul Mare [2020]”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *