Psalmul al 18-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Cerurile spun fără-ncetare
de slava Ta, Doamne, de cea mare,
și de facerea mâinilor Tale sfinte
tăria dă tuturor veste-nainte.
Zi de zi cuvântul izvorăște
și noaptea din noapte gând vestește,
[în]cât nu sunt graiuri să se ascundă
sau cuvinte [care] să nu-și răspundă.
Că le-au ieșit vestea în tot pământul
de[spre] ce-a grăit și-a răspuns Cuvântul,
ca să fie auzit tuturor peste țară,
să-nțeleagă marginea de-afară.
Că[ci] Și-a întins sălașul în soare,
de sclipește cu lumină mare,
ca un Mire când stă să purceadă
dintr-a Sa cămară unde șade,
făcând voie bună de drum mare
pe care va alerga ca un voinic tare
cu ieșirea din cer, de [la] răsărit,
de Se-oprește la asfințit.
Și nu-i nimeni să-I scape de boare,
să se-ascundă de El la răcoare.
Așa-i legea Domnului cea sfântă,
fără vină și fără osândă:
sufletele-ntoarce către Sine,
[spre-]a dori de Domnul, cum se cuvine.
Mărturia Ta, Dumnezeu[le] Sfinte,
[e] credincioasă, dând pruncilor minte.
Dreptățile-Ți sunt adevărate
de nu fac nimănui nedreptate
și veselesc inimă curată
din porunca Ta cea luminată
ce-ntărește ochii cu lumină
în frica Ta, Doamne, cea senină,
care peste toți vecii trăiește,
de Te cântă și Te proslăvește.
Judecățile-Ți sunt, Doamne, drepte,
adevărate și nu sunt deșarte,
ca aurul cel bun sunt dorite
și ca piatra cea scumpă iubite.
Și cu ce altceva le-aș asemăna?
Căci sunt mai dulci și decât mierea.
Pentru-aceea robul Tău le ține,
păzindu-le-ntregi, cum se cuvine,
pentru ca să iau pe deasupra plată
din mila Ta cea nemăsurată.
Căci cine și-ar [putea] lua aminte
la greșeli, la căderi cumplite?
Și de [cele] ascunse, ce-am făcut cu greață
să mă curățești până-s în viață.
Și de cele care sunt străine
să mă aperi, Doamne, cum se cuvine,
că de nu m-ar putea învinge,
atunci aș fi [pe deplin] ferice.
Și-atunci aș fi curățit de toate
greșelile cele ce-s de moarte.
Și-ar fi atunci bine primite
ale gurii mele, Doamne, cuvinte
și inima mea mi s-ar deprinde
[a sta] pururea-nainte-Ți, luând pilde[1],
Dumnezeu[le], căci Tu mi-ești ajutorul,
Tu mi-ești, Doamne, și Izbăvitorul!


[1] Luând învățătură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *