Marin Sorescu, Poezii (ediție definitivă) [4]

Marin Sorescu, Poezii (ediție definitivă), Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1990, 475 p.

*

„Într-un fel numai moartea/ te face om”, p. 340; „de la o vârstă/ gușile devin/ vizibile”, p. 343; „gardul trupului”, p. 436; „agățat la uscat pe o rază de soare”, p. 347; „numai un ochi rămân”, p. 349; „inspirația venea în urmă, desculță”, p. 355. Cu sensul că poetul uită cum și-a scris poemele.

„Sufletul meu nici n-are pod”, p. 358, iar „dorul meu e plin de glod”, p. 358, e plin de pământ.

Filosofii „sunt cei mai triști oameni”, p. 361. Cartea este „așa[,] ca o frunză. Așa[,] ca o viață de om”, p. 367. „Toamna vezi plecând avioane întregi/ cu privighetori,/ și mai ales cu frunze”, p. 384. „Cu mine se petrece/ ceva./ O viață de om”, p. 397.

„Nici-un sentiment n-a rămas întreg”, p. 402; „le scapără câte-o idee/ pe frunte”, p. 403; „scrie-mi măcar titluri”, p. 414; „ferigile, țațe care se trag din urzici”, p. 416; acum, „cât mai avem depărtare”, p. 418; o femeie „cu sânii degeaba”, p. 423; „fecunda pleoapa ta”, p. 423.

„respirația noastră neliniștită/ face valuri”, p. 432; „un imens orizont înțepenit”, p. 435; „să mă chemi nerușinat”, p. 437; „hambarele de cocori de pe cer”, p. 440; „se tocesc munții văzând cu ochii”, p. 442; versurile lui Ovidius „au lungimea țărmului românesc”, p. 445.

Istoria e plină de „trenuri întregi cu greșeli”, p. 448; New Yorkul, acest „oraș mălai mare”, p. 453; „toate astea se vor publica într-o zi”, p. 454; „fereastra ochilor tăi”, p. 460.

Marin Sorescu a terminat facultatea în 1960, scriind o teză despre poezia lui Tudor Arghezi, p. 463. Volumul 1 din La lilieci apare în 1973 și avea 163 de pagini, p. 465. Vol. al 2-lea din La lilieci apare în 1977, p. 465. Iar al 3-lea volum apare în 1980 și avea 204 pagini, p. 466. Ușor cu pianul pe scări apare în 1986, o carte de cronici literare, și are 408 p., p. 468.