Predică la Bunavestire [2020]

Iubiții mei[1],

praznicul de azi ne aduce cea mai mare veste, singura cu adevărat bucuroasă pentru toți oamenii, și anume pe aceea că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Fecioarei[2], al Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Căci de îndată ce Născătoarea de Dumnezeu a acceptat să Îl nască pe Domnul, El S-a zămislit în pântecele ei. De aceea, Bunavestire este ziua zămislirii Domnului în uterul Maicii Sale. Și pentru că, în persoana Domnului cea veșnică, ca Unul născut din Tatăl, s-a unit firea Sa dumnezeiască cu cea umană, „astăzi [este] începutul mântuirii noastre”[3]. Pentru că de acum începe Hristos Domnul iconomia mântuirii noastre, de acum Își începe El lucrarea Sa cea mântuitoare pentru noi.

Însă El Și-a început lucrarea Sa cea mântuitoare pentru noi pe când încă nu era născut, pe când era un Prunc în pântecele Maicii Sale! Ca să ne arate că pruncii nenăscuți sunt oameni și că viața lor începe din prima clipă a zămislirii lor. Și că oamenii, încă din pântecele maicilor lor, își încep lucrarea vieții lor. Mamele însărcinate sunt palatele copiilor lor, care sunt activi din prima clipă a vieții lor. Ele sunt purtătoare de viață, de viața ca dar de la Dumnezeu.

Căci „spre Tine m-am aruncat din uter [ἐπὶ Σὲ ἐπερρίφην ἐκ μήτρας], din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu [ἐκ κοιλίας μητρός μου Θεός μου εἶ Σύ]” [Ps. 21, 11, LXX]. „În[tru] Tine m-am întărit din pântece [ἐπὶ Σὲ ἐπεστηρίχθην ἀπὸ γαστρός], din uterul maicii mele [ἐκ κοιλίας μητρός μου] Tu ești apărătorul meu. În Tine [este] lauda mea pururea” [Ps. 70, 6, LXX]. Pentru „că Tu ești Cel care m-ai scos din pântece [ὅτι Σὺ εἶ ὁ ἐκσπάσας με ἐκ γαστρός], [Tu ești] nădejdea mea de la sânii maicii mele” [Ps. 21, 10, LXX].

Pentru că noi și în pântecele mamei, și în afara lui, în viața de acum, suntem cu Dumnezeu și El este Dumnezeul mântuirii noastre. Și noi spre El trebuie să ne aruncăm cu toată ființa noastră, pentru că El este nădejdea noastră.

Chenoza Fiului lui Dumnezeu, smerirea Lui cea negrăită, începe din pântecele Maicii Sale. Cel veșnic și nevăzut Se face purtat și simțit de către Fecioară, care numai ea știe taina zămislirii Sale, dar oamenii nu Îl văd. Și, când El Se naște ca om, oamenii Îl văd mai degrabă ca om, decât ca Dumnezeu și om în același timp. Doar cei care vedeau duhovnicește, doar cei care s-au smerit în fața Lui, L-au văzut pe El cu adevărat: ca Fiul lui Dumnezeu întrupat. Pe când cei orbiți de păcate nu au văzut decât un om în Hristos și de aceea au îndrăznit să Îi facă lucruri abominabile.

Fiul lui Dumnezeu Și-a format umanitatea Sa în uterul Maicii Sale, pentru aceea ea „nestricată rămânând [ἄφθορος μένουσα]”[4]. Pentru că fecioria ei a rămas nestricată. El S-a zămislit și S-a născut din ea mai presus de fire, în mod dumnezeiește, tocmai de aceea fecioria ei nu a fost stricată. Și când o lăudăm după cuviință pe Născătoarea de Dumnezeu, de aceea o numim Pururea Fecioară, pentru că ea a fost și a rămas și este Fecioară pentru toți vecii. Lucru care ne îndeamnă și pe noi să fim plini de curăție și de sfințenie pentru toți vecii.

Căci postul în care suntem are rolul de a ne umple de curăție, de feciorie, de sfințenie. El are rolul de a ne face palatele cele duhovnicești ale lui Dumnezeu, în care El să Se sălășluiască și să Se bucure.

Pentru că pacea lumii începe în sufletul nostru. Când facem pace în noi, putem face pace și cu alții. Când ne umplem de pacea lui Dumnezeu, noi putem să dăruim și altora pacea Lui. Și când suntem cu Dumnezeu, atunci suntem fără frică, pentru că ne lăsăm purtați de către El.

Vedem cu toții azi ce înseamnă frica oarbă, insecuritatea, viitorul imprecis. Știrile noastre sunt alarmante și confuze. De la o zi la alta ni se restrâng tot felul de drepturi personale pentru a scăpa de un inamic invizibil, dar care produce moarte. Virusul poate pătrunde în noi, dar și harul lui Dumnezeu e în noi! Și dacă harul lui Dumnezeu e în noi, el e tăria și încrederea noastră în viață, pentru că Dumnezeu e cu noi.

Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul sau zămislirea Sa în pântecele Fecioarei e începutul mântuirii și al îndumnezeirii noastre. Noi ne putem mântui și sfinți tocmai pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om și ne-a dat tuturor posibilitatea să credem în El și să ne umplem de slava Lui. Viața noastră poate fi mai lungă sau mai scurtă, dar lucrul absolut important e să începem relația noastră cu Dumnezeu. Relație care începe odată cu Botezul nostru. Și, odată botezați, odată primiți de El ca fii ai Săi duhovnicești, noi putem crește la nesfârșit, aici, cât și în veșnicie, în relația noastră cu Dumnezeu.

Așa că viața cu Dumnezeu este cel mai important lucru al existenței noastre. Trebuie să ne botezăm copiii din primele zile ale vieții lor, pentru ca ei să crească în slava lui Dumnezeu. Și sănătatea e darul pe care îl primim de la Dumnezeu, pentru ca să facem din viața primită de la El o slujire zilnică a Lui.

Trebuie să ne rugăm pentru sănătatea și pentru viața oamenilor, pentru binele și prosperitatea lor, dar pentru ca ele să fie puse în slujirea lui Dumnezeu. Orice viață trebuie pusă în slujirea lui Dumnezeu, pentru că orice om a fost creat de Dumnezeu cu o anumită chemare, cu o anumită lucrare pe acest pământ. Dar dacă nu dăm curs voii lui Dumnezeu, noi ne negăm sensul vieții noastre. Pentru că am fost creați de El cu un scop bun, pentru a face ceva important pe pământ, iar noi alegem să ne distrugem viața noastră.

Istoria e plină de Sfinții lui Dumnezeu, dar și de oameni care s-au ratat, care și-au negat viața cu Dumnezeu. Ratarea reală, ontologică, e căderea din relația cu Dumnezeu. Cine Îl neagă pe Dumnezeu și se descotorosește de viața cu Dumnezeu, acela devine un neom. Oricât de mult am vrea să menajăm lucrurile, umanitatea nu își poate atinge țelul ei fără Dumnezeu. Pentru că împlinirea oricărui om e relația lui cu Dumnezeu.

Hramul Bisericii noastre are loc în vremuri vitrege, dar trebuie să ne bucurăm astăzi! Pentru că este un eveniment identitar pentru noi. Preacurata Stăpână are grijă de Biserica aceasta și de satul acesta și de noi toți, ca cea care este ajutătoarea și ocrotitoarea noastră. Și pe Născătoarea de Dumnezeu o rugăm să ne bucure și să ne păzească și să ne călăuzească întotdeauna în viața noastră bisericească, pentru ca să ne bucurăm mereu întru slava Dumnezeului nostru treimic.

La mulți ani, multă pace și bucurie, și Dumnezeu să ne întărească pe mai departe în postirea noastră! Amin.


[1] Începută la 11. 10, în zi de miercuri, pe 18 martie 2020. Soare, 10 grade, vânt de 11 km/ h.

[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2441/sxsaintinfo.aspx.

[3] Ibidem.

[4] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Mar/Mar25.html.