Isaias, cap. 40, cf. LXX

1. „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu”, zice Dumnezeu.

2. Preoților, grăiți întru inima Ierusalimului! Mângâiați-l pe el, că s-a umplut smerenia lui! A fost dezlegat păcatul lui, că[ci] a primit din mâna Domnului cele îndoite [pentru] păcatele sale.

3. Glasul strigând în pustiu [φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ]: „Pregătiți calea Domnului [ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Drepte faceți cărările Dumnezeului nostru [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους τοῦ Θεοῦ ἡμῶν]!”.

4. Toată valea va fi umplută și tot muntele și dealul va fi smerit [vor fi smerite]. Și toate cele strâmbe va fi [vor fi] întru dreaptă [drepte] și cea aspră [cele aspre] întru câmpuri [netede].

5. Și va fi văzută slava Domnului [καὶ ὀφθήσεται ἡ δόξα Κυρίου] și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu [καὶ ὄψεται πᾶσα σὰρξ τὸ σωτήριον τοῦ Θεοῦ], că[ci] Domnul a grăit [aceasta].

6. Glasul [Lui], zicând: „Strigă!”. Și am zis: „Ce voi striga?”. [Și El mi-a zis]: „Tot trupul [este] iarbă [πᾶσα σὰρξ χόρτος] și toată slava omului [este] ca floarea ierbii [καὶ πᾶσα δόξα ἀνθρώπου ὡς ἄνθος χόρτου]”.

7. A fost uscată iarba și floarea a căzut,

8. dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne întru veac [τὸ δὲ ῥῆμα τοῦ Θεοῦ ἡμῶν μένει εἰς τὸν αἰῶνα].

9. Suie-te pe muntele cel înalt, cel care binevestești Sionul! Înalță [cu] tărie glasul tău, cel care binevestești Ierusalimul! Înălțați-vă! Nu vă temeți! Zi cetăților Iudasului: „Iată, Dumnezeul vostru!”.

10. Iată, Domnul vine cu tărie și brațul [Său] cu domnie! Iată, plata Sa [este] cu El și lucrul [Său este] înaintea Sa!

11. Ca păstorul va păstori turma Sa și [cu] brațul Său va aduna mieii și va mângâia [pe cele] având în pântec.

12. Cine a măsurat apa [cu] mâna și cerul [cu] palma și tot pământul [cu] pumnul? Cine a pus munții [cu] greutatea [cântarului] și vâlcelele [cu] jugul?

13. Cine a cunoscut mintea Domnului [νοῦν Κυρίου] și cine s-a făcut sfătuitorul Său, care Îl va învăța pe El?

14. Sau de către cine a fost sfătuit și a fost învățat El? Sau cine I-a arătat Lui judecată? Sau calea înțelegerii cine I-a arătat-o Lui?

15. Dacă toate neamurile [sunt] ca picătura din ulcior și au fost socotite ca aplecarea jugului, și [atunci] ca scuipatul vor fi socotite [καὶ ὡς σίελος λογισθήσονται].

16. Iar Libanosul nu [este] destul întru ardere și toate dobitoacele nu [sunt] destule spre arderea de tot.

17. Și toate neamurile ca nimicul sunt și întru nimic au fost socotite.

18. Cu cine L-ați asemănat pe Domnul și cu ce asemănare L-ați asemănat pe El?

19. [Oare] nu chip a făcut tâmplarul? Sau, aurarul, topind aur, L-a aurit pe El? Asemănare a pregătit [pentru] El?

20. Căci tâmplarul alege lemnul cel neputred [ἄσηπτον] și, în mod înțelept, va căuta cum va pune [să pună] chipul său și [astfel] ca [el] să nu se clatine.

21. Nu veți cunoaște? Nu veți auzi? Nu vi s-a vestit vouă dintru început? Nu ați cunoscut temeliile pământului?

22. Cel care ține cercul pământului [ὁ κατέχων τὸν γῦρον τῆς γῆς] și cei care locuiesc în el ca lăcustele [καὶ οἱ ἐνοικοῦντες ἐν αὐτῇ ὡς ἀκρίδες]. Cel care a așezat ca o cămară boltită cerul [ὁ στήσας ὡς καμάραν τὸν οὐρανὸν] și a întins ca un cort a locui.

23. Cel care a dat stăpânitori a stăpâni întru nimic, iar pământul ca nimic l-a făcut.

24. Că[ci] nu or să semene, nici nu or să sădească, nici nu are să se înrădăcineze întru pământ rădăcina lor. A suflat peste ei și s-au uscat, iar viforul, ca [pe niște] uscături, îi va lua pe ei.

25. „Așadar, acum cu cine M-ați asemănat pe Mine și voi fi înălțat?”, zice Cel Sfânt.

26. Priviți întru înălțime [cu] ochii voștri și vedeți! Cine a descoperit toate acestea? Cel care scoate după număr lumea Sa, pe toți pe nume îi va chema. Din multă slavă și în[tru] puterea tăriei [Sale] nimic [nu] a ascuns de tine.

27. Căci [oare] nu ai să zici, Iacov[e]? Și ce ai zis, Israil[e]? [Ai zis]: „A fost ascunsă calea mea de la Dumnezeu și Dumnezeul meu judecata a luat și S-a îndepărtat” [?]

28. Iar acum nu ai [fi] cunoscut, dacă nu ai [fi] auzit. Dumnezeul Cel veșnic, Dumnezeul care a pregătit marginile pământului nu va flămânzi, nici [nu] va osteni, nici [nu] este aflarea înțelepciunii Sale,

29. dând tărie celor care sunt flămânzi și durere celor care nu suferă dureri.

30. Căci vor flămânzi cei mai tineri și vor trudi tinerii și cei aleși fără tărie vor fi.

31. Dar cei care Îl îndură pe Dumnezeu vor schimba tăria [οἱ δὲ ὑπομένοντες τὸν Θεὸν ἀλλάξουσιν ἰσχύν], vor face aripi ca vulturii, vor alerga și nu vor osteni, vor umbla și nu vor flămânzi.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *