Isaias, cap. 41, cf. LXX
1. „Înnoiți-vă către Mine, insule, căci stăpânitorii vor schimba tăria! Să se apropie și să vorbească împreună [și] apoi judecată să vestească!
2. Cine a ridicat de la răsărituri dreptate[1]? A chemat-o pe ea la picioarele sale și va merge. O va da înainte neamurilor și pe împărați îi va uimi. Și va da spre pământ săbiile lor și ca vreascurile lepădate arcurile lor.
3. Și îi va urmări pe ei și va trece în pace calea picioarelor sale.
4. Cine a lucrat și a făcut acestea? A chemat-o pe ea Cel care o cheamă pe ea de la începutul neamurilor: Eu, Dumnezeul cel dintâi [Θεὸς πρῶτος], și întru cele care vin Eu sunt.
5. Au văzut neamurile și s-au înspăimântat, marginile pământului s-au apropiat și au venit împreună,
6. judecând fiecare aproapelui [său] și fratelui [său vrând] să-i ajute. Și va zice:
7. «S-a întărit». Bărbatul tâmplar și arămarul lovind [cu] ciocanul, împreună îndemnându-se, [mai] apoi vor zice: «Legătură bună este». [Și] le-au întărit pe ele [cu] cuie, [și astfel] le vor pune pe ele și nu vor fi clătinate [nu se vor clătina].
8. Iar tu, Israil, fiul Meu, Iacov, pe care l-am ales, sămânța lui Avraam, pe care am iubit-0,
9. pe care am ajutat-o de la marginile pământului și de la străjile lui te-am chemat pe tine și ți-am zis ție: «Copilul Meu ești [tu, căci Eu] te-am ales și nu te-am părăsit»,
10. nu te teme, căci [Eu] sunt cu tine! Nu te înșela, căci [Eu] sunt Dumnezeul tău, Cel care te-am întărit pe tine și ți-am ajutat ție și te-am apărat [cu] [mâna Mea] cea dreaptă [ἠσφαλισάμην σε τῇ δεξιᾷ], [cu] cea dreaptă a Mea [τῇ δικαίᾳ Μου]!
11. Iată, vor fi necinstiți și vor fi rușinați toți cei care îți stau ție împotrivă! Căci vor fi ca nefiind și vor pieri toți potrivnicii tăi.
12. Îi vei căuta pe ei și nu ai să-i afli pe oamenii care se vor îmbăta întru tine. Căci vor fi ca nefiind și nu vor mai fi cei care se îndeamnă la război împotriva ta.
13. Căci Eu [sunt] Dumnezeul tău, Cel care țin dreapta ta [și] Cel care îți zic ție: «Nu te teme,
14. Iacov, Israil cel împuținat, [căci] Eu ți-am ajutat ție!». [Așa] zice Dumnezeu, Cel care te răscumpără pe tine, Israile.
15. Iată, te-am făcut pe tine ca roțile de car, treierând cele noi asemenea fierăstraielor! Și vei treiera munți și vei vântura dealuri și ca pleava le vei pune.
16. Și îi vei vântura și vântul îi va lua pe ei, și crivățul îi va împrăștia pe ei, iar tu vei fi veselit [te vei veseli] în[tre] cei Sfinți ai lui Israil. Și se vor bucura
17. cei săraci și cei nevoiași. Căci vor căuta apă și [apă] nu va fi. Limba lor s-a uscat de sete. [Însă] Eu [sunt] Domnul Dumnezeu. Eu, Dumnezeul lui Israil, voi asculta [glasul lor] și nu îi voi părăsi pe ei,
18. ci voi deschide râuri în munți și izvoare în mijlocul câmpurilor, voi face pustiul întru lunci de mlaștini și pământul cel însetat întru adunări de ape.
19. Voi pune, întru pământul cel fără de apă, cedru [κέδρον] și cimișir [πύξον][2] și mirt [μυρσίνην][3] și chiparos și plop alb [λεύκην][4],
20. pentru ca să vadă și să cunoască și să aibă în minte [ἐννοηθῶσιν] și să înțeleagă împreună, că mâna Domnului a făcut acestea toate și Sfântul lui Israil le-a descoperit [lor].
21. «Se apropie judecata voastră», zice Domnul Dumnezeu. «S-au apropiat sfaturile voastre [ἤγγισαν αἱ βουλαὶ ὑμῶν]», zice Împăratul lui Iacov.
22. «Să se apropie și să vă vestească vouă [pe cele] care se va petrece [se vor petrece] sau pe cele mai dinainte care era[u] [au fost]!», ați zis. «Ne vom apropia [cu] mintea și vom cunoaște. Care [sunt] cele din urmă și [care sunt] cele ce vin ne-au zis nouă.
23. Vestiți-ne nouă pe cele care vin mai apoi și vom cunoaște că dumnezei sunteți! Faceți bine și faceți rău și ne vom minuna și vom vedea împreună!».
24. Că[ci] de unde sunteți voi și de unde [este] lucrarea voastră? Din pământ și [ca] urâciune v-au ales pe voi.
25. Dar Eu l-am ridicat pe cel de la miazănoapte [Ἐγὼ δὲ ἤγειρα τὸν ἀπὸ βορρᾶ], iar cel [cei] de la răsăriturile soarelui vor fi chemați [cu] numele Meu [καὶ τὸν ἀφ᾽ ἡλίου ἀνατολῶν κληθήσονται τῷ ὀνόματί Μου]. Să vină stăpânitorii! Și ca lutul olarului și ca olarul călcând lutul, așa veți fi călcați.
26. «Căci cine [ne] va vesti [nouă] cele dintru început pentru ca să le cunoaștem, [dar] și pe cele dinainte, iar [noi] vom zice [să zicem] că adevărate este [sunt]?». [Însă] nu este cel care zice mai înainte, nici cel care aude cuvintele voastre.
27. Începutul Sionului îl voi da și [în] Ierusalim Mă voi ruga întru cale.
28. Căci, din neamuri, iată, [nu este] nimeni și de la idolii lor nu era cel care vestește! Și dacă am să-i întreb pe ei: «De unde sunteți?», nu or să îmi răspundă Mie.
29. Căci ei [sunt] cei care vă fac pe voi și în deșert [sunt] cei care vă înșală pe voi.
[1] Hristos Domnul. Iar de aici începe o profeție hristologică.
[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimișir.
Sarut mana Parinte! Aceste capitole de la Sfantul Isaias sunt in perfect acord atat cu perioada Postului Mare cat si cu vremurile de incercare pe care le traim. Si ce poate fi mai datator de nadejde decat sa ne amintim cuvintele Domnului insusi, cele pline de viata si de adevar, spuse noua tuturor prin Prorocii Sai? Multumim din suflet si Dumnezeu sa va rasplateasca nevointa cu dinarul Imparatiei Sale, dar ca celor care au iesit devreme la lucrarea Sa!
E adevărat, Domnule Luca, Sfântul Isaias ne vorbește despre problemele noastre actuale! Vă mulțumesc frumos pentru prietenie și pentru rugăciune! Pentru că îmi sunteți mereu aproape!