Omilii la Evanghelia după Ioan [PSB 18]

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, vol. al II-lea, trad. din lb. gr. de Maria-Iuliana Rizeanu și Mihai Grigoraș, note de Mihai Grigoraș, în col. PSB, serie nouă, vol. 18, Ed. Basilica, București, 2019, 480 p.

*

„singurătatea este necesară pentru filosofie”, p. 12, pentru viața ascetică.

„simplitatea mesei”, p. 15, a mâncării pe care o mâncăm.

„să cerem de la Dumnezeu [pe] cele care se cuvin a fi cerute de la El”, p. 32.

„Nimic nu este mai rău decât lăcomia pântecelui, nimic mai rușinos. Aceasta face mintea greoaie, aceasta face sufletul trupesc, aceasta orbește și nu ne lasă să vedem” cele bune, p. 34.

Domnul Și-a vărsat sângele Său și prin aceasta ne-a deschis nouă cerul, p. 51.

„Acum noi hrănim câini. Mulți hrănesc catâri, urși și felurite fiare, dar pe un om care se topește de foame îl trecem cu vederea”, p. 64.

Trebuie să învățăm de la Domnul „bunăvoința și blândețea”, p. 70. Pentru că „mânia este o fiară, o fiară aprigă și înverșunată”, p. 71.

Focul cel veșnic al Iadului, p. 80.

„În Dumnezeieștile Scripturi nimic nu este pus fără rost. Căci sunt grăite în Duhul Sfânt”, p. 81.

„Când noi Îl trecem cu vederea pe Hristos înfometat, ne va trece și El cu vederea când Îi cerem milă”, p. 88.

Trebuie să ne apropiem cu sete de cuvintele cele dumnezeiești, p. 89.

Domnul numește inima „pântec” în In. 7. 38, p. 90. Iar preaslăvirea Lui de la In. 7, 39 este răstignirea Sa, p. 92.

„Nimeni nu vindecă răul cu rău, ci răul cu bine”, p. 95.

„să lepădăm toată iuțimea, mânia și furia”, p. 95.

„Nimic nu este mai sigur decât adevărul”, p. 96.

„când Îl vezi pe El așezat în iesle, nu vei căuta să-i pui copilului tău podoabe de aur, nici soției tale nu-i vei face pat de argint”, p. 111.

„răbdarea se dobândește atunci când dogmele sunt adânc înrădăcinate”, p. 112, în viața noastră. Când adevărurile lui Dumnezeu sunt adevărurile vieții noastre. Când ele sunt adevărurile în care noi credem și după care trăim.

Păcatele noastre sunt cele care ne fac sufletul nostru să fie josnic, p. 119.

„lucru nerușinat și obraznic este răutatea”, p. 121.

Să miluim necazurile oamenilor, p. 176, să-i miluim pe oamenii care sunt în necazuri.

„nimic nu-i mai puternic decât o femeie evlavioasă și înțeleaptă în a-l pune în rânduială pe bărbat și a-i modela sufletul în cele câte ar voi”, p. 186.

Domnul îi fericește pe cei care își plâng păcatele lor, p. 199. De aceea, cea mai mare filosofie și plângerea cea bună e plângerea păcatelor noastre, p. 201.

Despre Iad: „nu este aici plăcerea la fel de mare pe cât va fi dincolo chinul”, p. 211.

Publicul răutăcios al Domnului: „ascultătorii Îl priveau cu ochi vicleni și cu o dispoziție rea împotriva Lui”, p. 214.

„El a îndurat să fie spuse despre Sine multe lucruri umile, pentru mântuirea ascultătorilor” Săi, p. 216.

Hristos Domnul a vorbit îndelung despre relația Lui cu Tatăl pentru ca să îi convingă pe oameni că El și Tatăl au aceeași voință, p. 218.

Iubirea de argint a corupt dreptatea în societate, p. 222.

„Să nu-l plângem pe cel deja adormit, ci să-l plângem pe cel răpitor, pe cel lacom, pe cel iubitor de arginți, pe cel nesătul”, p. 223. Să îi plângem pe cei împătimiți și care nu dau semne de pocăință.

Dumnezeu poate profeți și prin oameni nevrednici, p. 225. Căci „harul doar s-a folosit de gura lui, dar de inima lui murdară nu s-a atins”, p. 225.

Iubirea de bani îi face pe oameni să fie mai cruzi decât o fiară sălbatică, p. 230.

Binele trebuie făcut cu toată sârguința, p. 267.

Când Iudas a ieșit de la Cină „nu mai era seară, ci noapte”, p. 286.

Când mergem la Biserică, ne spălăm mâinile, dar mai puțin inimile, p. 298.

„tirania tristeții”, p. 337.

Duhul Sfânt a venit atunci când Domnul ne-a ridicat blestemul și ne-a dezlegat păcatul, p. 342.

Dumnezeul nostru treimic este invocat la Botez, p. 343.

„Duhul [Sfânt] lucrează minunile și aduce cunoașterea [cea] desăvârșită”, p. 344.

„dovedirea prin fapte aparține celui nobil și măreț” la suflet, p. 359.

„dogmele drepte spuse despre Dumnezeu sfințesc sufletul” nostru, p. 376.

„moartea este o plecare în alt loc”, în veșnicie, p. 385.

Îndelunga-răbdare ne „așază sufletul ca într-un țărm liniștit”, p. 400.

„nimic nu-L face pe Dumnezeu atât de milostiv ca iubirea [noastră față] de vrăjmași și [ca] binefacerea [noastră] față de ocărâtorii noștri”, p. 406.

„bătăile de joc [la adresa oamenilor] nu sunt [proprii] creștinilor”, p. 406.

„dăruirea și puterea Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt sunt una. Căci cele care par a fi proprii Tatălui, acestea se arată a fi și ale Fiului, [cât] și ale Sfântului Duh”, p. 430. Pentru că „împărțirea darurilor [celor dumnezeiești] erau ale Tatălui și ale Fiului și ale Sfântului Duh”, p. 430.

„Cel care iubește banii nu va putea vreodată să se folosească de ei, ci le va fi un rob și un paznic [al lor], [dar] nu un stăpân”, p. 440.

„greu și împovărător este păcatul și mai apăsător decât orice plumb”, p. 448.