Ultimul poem din vol. Rămâne să ne vedem

Ce-am învățat
din treaba asta?
Că micul terorist,
cu tot spălatul nostru pe mâini,
a carantinat
pământul.
Că Statul ne terorizează și el,
prin cei puși în frunte,
dacă îi periclităm
proiecțiile de viitor.
Că Biserica, în ochii Statului,
se confundă cu ierarhia ei.
Tocmai de aceea
credincioșii stau acasă,
chiar și aceia care ar fi putut veni
la Biserică pe propria lor răspundere.
Pentru Piață sau Spital
poți completa hârtie,
dar nu și pentru
a veni la Biserică.
Pentru că Statul
nu recunoaște nevoile sufletului,
ci doar pe ale stomacului.
Că statul în casă e ascetic
și creator, iar postul e necesar
ca bunul simț.
Că fiecare trebuie
să aibă cont în bancă,
racordare la online,
casă personală,
familie echilibrată,
mașină și multă sănătate,
ca să n-ai nevoie de spital.
Că drepturile personale
sunt volatile,
fără să ți se dea explicații.
Că a merge pe jos,
când vrei și cum vrei,
e un lux.
Că nu îți poți permite
să fii bolnav, bătrân și sărac,
pentru că încurci mersul lumii.
Că a comunica
înseamnă a trăi,
pentru că întâlnirea
cu alții înseamnă
întâlnirea cu tine.
Iar cei care s-au dat la fund
pentru a scăpa,
erau cei care profitau din plin
de încrederea noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *