Isaias, cap. 44, 1-17, cf. LXX
1. „Iar acum, ascultă copilul Meu, Iacove, și [tu], Israile, pe care l-am ales [te-am ales]!”.
2. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel care te-a făcut pe tine și Cel care te-a zidit pe tine din pântece: „Încă vei fi ajutat. Nu te teme, copilul Meu Iacov, și cel pe care l-am iubit [te-am iubit], Israil[e], pe care l-am ales [te-am ales]!
3. Că[ci] Eu voi da apă spre sete celor care merg în [locul] cel fără de apă, voi pune Duhul Meu peste sămânța ta [ἐπιθήσω τὸ Πνεῦμά Μου ἐπὶ τὸ σπέρμα σου] și binecuvântările Mele peste copiii tăi [καὶ τὰς εὐλογίας Μου ἐπὶ τὰ τέκνα σου],
4. și vor răsări ca iarba în mijlocul apei [καὶ ἀνατελοῦσιν ὡσεὶ χόρτος ἀνὰ μέσον ὕδατος] și ca salcia peste apa trecând [καὶ ὡς ἰτέα ἐπὶ παραρρέον ὕδωρ]”.
5. Acesta va zice: „Al lui Dumnezeu sunt” și el va striga în numele lui Iacov. Iar altul va scrie: „Al lui Dumnezeu sunt” [și el va striga] în numele lui Israil.
6. [Dar] așa zice Dumnezeu, Împăratul lui Israil, Cel care l-a izbăvit pe el, Dumnezeul Savaot: „Eu [sunt] Cel dintâi și Eu [sunt] după acestea, [iar] afară de Mine nu este Dumnezeu.
7. Cine [este] precum [sunt] Eu? Să stai, să chemi și să-Mi pregătești Mie de când l-am făcut pe om întru veac, iar cele care vin, mai înainte să vină, să vi le vestiți vouă!
8. Nu vă ascundeți! [Oare] nu dintru început ați ascultat și [Eu] v-am vestit vouă? [De aceea,] voi sunteți martorii, de este [sau nu alt] Dumnezeu afară de Mine. Și atunci nu erau
9. cei care zidesc și cei care cioplesc, toți cei deșerți, cei care fac pe cele ale gândurilor lor[1], care nu le va folosi [le vor folosi] lor, ci vor fi rușinați
10. toți cei care zidesc un dumnezeu [πάντες οἱ πλάσσοντες θεὸν] și [toți] cei care cioplesc pe cele fără de folos [καὶ γλύφοντες ἀνωφελῆ].
11. Și toți, de [ori]unde au fost [ei], au fost uscați [s-au uscat] și [s-au făcut] surzi [cei] dintre oameni. Să se adune toți și să stea împreună! Să se întoarcă și să se rușineze împreună!
12. Că[ci] tâmplarul a ascuțit fierul, [cu] toporul l-a lucrat pe el și cu burghiul l-a sfredelit pe el[2]. L-a lucrat pe el cu brațul tăriei sale. Și [când îl va lucra pe acesta, el] va flămânzi și va slăbi și nu are să bea apă. Alegând
13. tâmplarul lemnul, l-a pus pe el cu măsură și cu clei l-a potrivit pe el. L-a făcut pe el ca chipul bărbatului [ἐποίησεν αὐτὸ ὡς μορφὴν ἀνδρὸς] și ca frumusețea omului [καὶ ὡς ὡραιότητα ἀνθρώπου], [pentru ca] să-l pună pe el în casă.
14. [Pentru] care a tăiat pom din dumbravă, pe care Domnul l-a sădit și ploaia îl creștea,
15. ca să fie oamenilor spre ardere [ἵνα ᾖ ἀνθρώποις εἰς καῦσιν][3]. Și, luând din el, a fost încălzit [s-a încălzit]. Și, arzându-le[4], au copt pâini peste ele[5], iar [lemnul] cel rămas l-au lucrat în[tru] dumnezei [τὸ δὲ λοιπὸν εἰργάσαντο εἰς θεούς] și se închină [la] ei [καὶ προσκυνοῦσιν αὐτούς].
16.A cărui jumătate a lui au ars-o în foc și, arzând, au copt pâini peste ele. Și, peste el frigând carne, a mâncat și s-a săturat. Și, încălzindu-se, a zis: «Dulce îmi [este] mie, că[ci] am fost încălzit [m-am încălzit] și am văzut foc».
17. Iar [lemnul] cel rămas l-a făcut întru dumnezeu cioplit [τὸ δὲ λοιπὸν ἐποίησεν εἰς θεὸν γλυπτὸν] și i se închină lui [καὶ προσκυνεῖ αὐτῷ] și [i] se roagă, zicând: «Izbăvește-mă, că dumnezeul meu ești tu!».
[1] Se referă la cei care fac idoli.
[2] Pe idol.
[3] Pentru ca să îl pună pe foc.
[4] Se referă la lemnele de foc.
[5] Peste jarul lemnelor luate din pădure.