18. Nu au știut să cunoască, că[ci] au fost lipsiți a vedea [cu] ochii lor și să înțeleagă [cu] inima lor.
19. Și nu a socotit [cu] inima sa, nici [nu] a gândit în sufletul său, nici [nu] a cunoscut [cu] mintea [lui], că jumătatea lui[1] a ars-o în foc și a copt pâini pe cărbunii săi și, frigând carne, a mâncat, iar [ci] [lemnul] cel rămas al lui întru urâciune[2] l-a făcut [pe el] [καὶ τὸ λοιπὸν αὐτοῦ εἰς βδέλυγμα ἐποίησεν] și [ei] i se închină lui [καὶ προσκυνοῦσιν αὐτῷ].
20. Cunoașteți că cenușă [este] inima lor [γνῶτε ὅτι σποδὸς ἡ καρδία αὐτῶν] și se înșală [καὶ πλανῶνται] și nimeni [nu] poate să-și izbăvească sufletul său [καὶ οὐδεὶς δύναται ἐξελέσθαι τὴν ψυχὴν αὐτοῦ][3]! [Așadar,] vedeți! [Și astfel] nu veți zice că «Minciuna [este] în [mâna] cea dreaptă a mea».
21. Adu-ți aminte [Aduceți-vă aminte] de acestea, Iacov[e] și Israil[e], că[ci] copilul Meu ești tu [copiii Mei sunteți voi]! Te-am zidit pe tine copil al Meu și tu, Israil[e], nu Mă uita!
22. Căci [γὰρ], iată [ἰδοὺ], am șters ca un nor fărădelegile tale [ἀπήλειψα ὡς νεφέλην τὰς ἀνομίας σου] și ca un întuneric păcatele tale [καὶ ὡς γνόφον τὰς ἁμαρτίας σου]! Întoarce-te către Mine [ἐπιστράφητι πρός Με] și te voi răscumpăra pe tine [καὶ λυτρώσομαί σε]”.
23. Veseliți-vă, ceruri[lor], că Dumnezeu l-a miluit pe Israil! Trâmbițați, temelii ale pământului! Strigați, munți[lor], de veselie, dealuri[lor] și toți pomii cei [care sunt] în [pe] ele, că[ci] Dumnezeu l-a răscumpărat pe Iacov și Israil va fi slăvit [de către El]!
24. Așa zice Domnul, Cel care te răscumpără pe tine și Cel care te zidește pe tine din pântece: „Eu [sunt] Domnul, Cel care săvârșesc toate. [Eu de unul] singur am întins cerul și am întărit pământul. Cine altul
25. va risipi semnele celor care vorbesc din burtă[4] și prezicerile [μαντείας][5] [cele mincinoase] din inimă, întorcând[u-i] pe cei înțelepți întru cele dindărăt[6] [ale lor], iar sfatul lor[7] înnebunindu-l,
26. dar punând cuvinte copilului Său și sfatul Îngerilor Săi adeverindu-l? Cel care zice Ierusalimului: «Vei fi locuit», iar cetăților Iudeii: «Veți fi zidite» și cele pustii ale ei le va ridica.
27. Cel care zice abisului: «Vei fi pustiit și râurile tale le voi usca».
28. Cel care îi zice lui Chiros a gândi și [spune]: «Toate voile Mele le va face». Cel care zice Ierusalimului: «Vei fi zidit și casa cea sfântă a Mea o voi întemeia»”.
[1] A lemnului.
[2] A făcut din el un idol.
[3] Nu poate nimeni să își izbăvească de unul singur sufletul său, ci numai împreună cu Dumnezeu.
[4] Ale ventrilocilor.
[5] Vrăjitorești.
[6] Întorcându-i la lucrurile lor cele bune, pe care le-au părăsit.
[7] Al farsorilor.