Psalmul al 22-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Dumnezeu mă paște și n-am lipsă,
la loc de verdeață ce-mi este întinsă.
[Punându-mi] sălașul pe ape de repaos
și cu hrană [întărindu-mă], suflet mi-a adaos.
Și în cărări drepte mi-e povață
cu sfântul Său nume, de mă-nvață.
Că de aș merge și în umbră de moarte,
nu mi-e teamă de rău, că Tu mă vei scoate.
Toiagul Tău și sfânta Ta vargă
îmi dau mângâiere și fire întreagă.
Că[ci] Tu, Doamne, mi-ai pregătit masă,
iar pe pizmași nu-i suferi în casă,
[ca] de-aproape să stea să mă vadă
aceia ce caută să mă piardă.
Ci în ciuda lor pe cap mă vei unge
cu ulei scump, [și] vin încă îmi va ajunge
din sfântul Tău pahar ce mă-mbată
cu mila Ta, Doamne, cea-ndurată,
care merge-n tovărășie cu mine
în viața mea, în zile depline.
Și în sfântă casa Ta să petrec, [fără osteneală,]
în zile lungi cu trai fără sminteală.