Psalmul al 23-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

A Ta este, Doamne, lumea și pământul,
pe care le-ai umplut Singur, dintâi[1], cu cuvântul.
Și toate din lume de Tine-s făcute,
și [ei] i-ai dat podoabă de popoare multe.
I-ai pus [pământului] așezarea pe mări și pe ape,
i-ai făcut temeiul tare, [apa] să nu-l sape.
Doamne, într-al Tău munte cine să se suie
și-n locul Tău cel sfânt odihna să-i fie?
Numai cine are mâini nevinovate,
inimă curată și fără păcate,
cel ce nu își duce sufletul [din Biserică] afară,
ca să creadă în vrăjitori: lucru de ocară!
Cel ce nici nu se jură cu vreo-nșelare
către aproapele său, la locul de-mpăcare.
Unul ca acesta de la Domnul are
dar și bunătate, milă și spor mare.
Și acesta e neamul ce caută pe Domnul,
spița aceasta să o știe tot omul,
să meargă după ea și să-L vadă-n față,
[pe] Domnul lui Iacov căutându-L cu dulceață.
Ridicați-vă poarta, cei ce-aveți mai mare,
risipiți zăvoare și-ncuietori tari,
să intre-mpăratul cu sfânta Sa slavă
sau vă dați răspunsul fără de zăbavă:
cine-i Împăratul acesta cu slavă?
Nu ne necăjiți să faceți gâlceavă.
Domnul este tare, puternic să certe,
tare în războaie, să taie, să ierte.
Ridicați-vă poarta, cei ce-aveți mai mare,
risipiți zăvoare și-ncuietori tari,
să intre-mpăratul cu sfânta Sa slavă
sau vă dați răspunsul fără de zăbavă:
cine-i Împăratul ce vine cu slavă?
Spuneți cine este, nu faceți zăbavă.
Domnul puterilor, Împăratul vine
cu sfânta Sa slavă, omule, pentru tine,
din robie să te ducă unde ți-e așezată
odihna și cinstea-n slavă ne-ncetată.


[1] Dintru început.