Psalmul al 25-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Judecă-mă, Doamne, că eu în nerăutate
umblu-n toată vremea, fără uri deșarte.
Iar Tu mi-ești nădejdea că nu voi slăbi:
se va cunoaște, Doamne, când mă vei ispiti.
Să-mi ardă rinichii, inima[-mi] să fiarbă
și ochii mei milă de la Tine s-aibă!
Că Ți-am voit bine, cu slujire dreaptă,
nu am stat în sfaturi cu ceată gâlceavă.
Cu cei fărădelege nu voi intra-n casă,
n-oi primi viclenii și strâmbii[1] la masă.
Pe mâini mă voi spăla cu cei fără vină,
cu dânșii voi merge la sfânta Ta cină,
împrejurul altarului Tău, Dumnezeu[le] Sfinte,
s-aud de[spre] slava Ta grăind[u-se]-nainte,
ca să pot răspunde, [la] sfintele-Ți minuni
peste popoare multe, laudele Tale[-n rugăciuni].
C-am îndrăgit, Doamne, a Ta sfântă casă,
pentru-a ei frumusețe [ce i-ai dat] să fie-aleasă,
cu slava Ta, Doamne, ce o luminează
de răspândește cuviință și împarte rază.
Nu mă lăsa, Doamne, să fiu de pieire
cu bietul meu suflet, ci să-mi dai de știre[2].
Iar cei fărădelege să nu mai fie-n viață,
viclenii și ucigașii de care Ți-e greață,
care în tot ceasul cu răul se-mpreună
și de câștiguri strâmbe[3] le e dreapta plină.
Că eu cu nevinovăția am cale deschisă,
către vicleșuguri n-am firea deprinsă.
Mă rog, Doamne Sfinte, de mă izbăvește,
pentru a Ta milă ce Ți se vestește:
să nu-mi mut piciorul din cărările drepte,
să Te slăvesc, Doamne,-n adunări înțelepte.


[1] Nedrepții.

[2] Să dai de veste conștiinței mele, ca să mă pocăiesc.

[3] Câștiguri din mită sau camătă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *