Rev. Ortodoxia, nr. 3, 2019

Rev. Ortodoxia, seria a II-a, anul XI, nr. III, iulie-septembrie, 2019, București, 248 p.

*

Pr. Acad. Prof. Dumitru Stăniloae, De ce suntem ortodocși?, p. 16-30.

„Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înțelegerea rațională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenței, proprie popoarelor din Răsăritul Europei”, p. 17.

„Noi avem echilibrul delicateții”, p. 17. Se referea la poporul român ortodox.

„cultura Occidentului excelează printr-un individualism nesfârșit, dar monoton, sau printr-un spirit uniform”, p. 20.

„Omul bun zâmbește luminos în bucuria comuniunii”, p. 30.

*

Pr. George V. Palade, O veche carte de cult a Bisericii: Zlataust evidențiată în două manuscrise ale Mitropolitului Anastasie Crimca, p. 131-162.

„manuscrisele Zlataust sunt un conglomerat de scrieri patristice exegetice, omiletice și catehetice”, p. 137. Corelativul lui Zlataust este Sbornic, p. 137, Mărgăritare, p. 139, și Bogoslov, p. 160.

Mănăstirea Dragomirna are hramul Pogorârea Sfântului Duh, p. 144.

*

Drd. Marius Căldăraru, Dualismul rom și aspectele acestuia. O abordare misionară, p. 164-190.

„Căldărarii din România cred că moartea și tot ce se află în atingere cu aceasta este maxrime [lucru spurcat], că omul care nu face dovada faptului că s-a spălat pe mâini, imediat după ce a fost la toaletă, este murdar, că cei care văd zonele intime ale femeilor bătrâne sunt atinși de bibaxt (ghinion), că tot ceea ce intră în atingere cu părțile dorsale ale femeilor devine impur, că oala cu mâncare peste care a trecut o femeie este de aruncat”, p. 165. Iar femeile rome își ridică fustele și își arată zonele intime pentru ca să aducă „ghinion” celor care le văd, p. 165, n. 2.

Romii l-au reprezentat pe beng, pe drac, sub forma unei zamba, unei broaște, p. 170.

Expresiile triviale ale romilor, ca cele de genul „să-ți mănânc…”, sunt forme de exprimare a respectului, a mulțumirii sau a aprecierii pentru cineva anume, p. 177.

Atingerea capului unui rom este considerată de acesta ca o ofensă și ca „o spurcare” a lui, p. 177.

Te del o Del tuqe sastimos thay but zor! = Să-ți dea Dumnezeu sănătate și multă putere!

Romii nu cunosc obiceiul colivei și aprind focul în timp ce au mortul în curte, p. 181.

Vin ca să împartă haine pentru cel adormit la un an de la Înmormântare, p. 184.

Solax = jurământ, p. 185, n. 89.

Căldărarii găuresc sicriul pentru „a permite sufletului să părăsească groapa și să se înalțe spre cer, spre Rai”, p. 185.

Penticostalul Cornel Stan[1] e considerat „apostolul romilor români”, p. 187.


[1] Cum predica acesta: https://www.youtube.com/watch?v=Qf6JLBTxRVQ.  A trăit între 1959–2006, cf. https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:IXwCs8kXT0cJ:https://edituracasacartii.files.wordpress.com/2012/08/377.pdf+&cd=20&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-b-d.