Isaias, cap. 50, cf. LXX

1. Așa zice Domnul: „Care [este] cartea de despărțire [τὸ βιβλίον τοῦ ἀποστασίου][1] a maicii voastre, [cu] care am lăsat-o să plece pe ea? Sau [cu] ce [sunt] dator[, de] m-am vândut pentru voi? Iată, [cu] păcatele voastre v-ați vândut [pe voi] și cu [pentru] fărădelegile voastre am lăsat-o să plece pe maica voastră!

2. Că[ci] ce? Am venit și nu era om? Am chemat și nu era cel care ascultă? [Oare] nu [este] tare mâna Mea să izbăvească? Sau nu [sunt] tare să eliberez? Iată, [cu] amenințarea Mea voi pustii marea și voi pune râurile [ca locurile] cele pustii! Și vor fi uscați [se vor usca] peștii lor, de la cea nefiind apă [ἀπὸ τοῦ μὴ εἶναι ὕδωρ] [de la aceea că nu va fi apă], și [ei] vor muri în[tru] sete.

3. Și voi îmbrăca cerul [cu] întuneric [καὶ ἐνδύσω τὸν οὐρανὸν σκότος] și voi pune ca pânza de sac mantia lui [καὶ θήσω ὡς σάκκον τὸ περιβόλαιον αὐτοῦ]”.

4. „Domnul Îmi dă Mie limba învățăturii [ca] să cunosc când, în [ce] vreme, trebuie să zic cuvântul. De dimineață Mi-a pus Mie, Mi-a adăugat Mie ureche a auzi.

5. Și învățătura Domnului Îmi deschide Mie urechile, iar Eu nu [sunt] neascultător și nici [nu] Mă împotrivesc.

6. Spatele Meu l-am dat spre bice [τὸν νῶτόν Μου δέδωκα εἰς μάστιγας] și obrajii Mei spre palme [τὰς δὲ σιαγόνας μου εἰς ῥαπίσματα], iar fața Mea nu am întors-o de la rușinea scuipărilor [τὸ δὲ πρόσωπόν μου οὐκ ἀπέστρεψα ἀπὸ αἰσχύνης ἐμπτυσμάτων].

7. Și Domnul ajutorul Meu Mi-a fost și pentru aceasta nu M-am făcut de rușine, ci am pus fața Mea ca piatra cea tare și am cunoscut că nu am să fiu rușinat,

8. că[ci] se apropie Cel care M-a îndreptat pe Mine. Cine [este] cel care [se] judecă Mie [cu Mine]? Împreună să Mi se împotrivească Mie! Și cine [este] cel care [se] judecă Mie [cu Mine]? Să se apropie Mie [de Mine]!

9. Iată, Domnul Îmi ajută Mie! [Atunci] cine Îmi va face rău Mie? Iată [ἰδοὺ], voi toți ca veșmântul veți fi învechiți [πάντες ὑμεῖς ὡς ἱμάτιον παλαιωθήσεσθε] [vă veți învechi] și ca molia vă va mânca pe voi [καὶ ὡς σὴς καταφάγεται ὑμᾶς]!

10. Cine în[tre] voi [este] cel care se teme de Domnul? Să audă glasul Fiului Său! Cei care merg [celor care merg] în[tru] întuneric[, El] nu le este lor Lumina. Nădăjduiți în[tru] numele Domnului și rezemați-vă de Dumnezeu!

11. Iată, voi toți [în] foc ardeți și întăriți văpaia [lui]! Mergeți [întru] lumina focului vostru și [în] văpaia pe care ați aprins-o! Pentru Mine s-a[u] făcut vouă [toate] acestea [și] în[tru] durere veți fi adormiți [veți adormi].


[1] Actul care să ateste divorțul.