Predica la 15 ani de la adormirea Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu (4 mai 2020)

Hristos a înviat!

Iubiții mei[1],

îl pomenim azi pe cel pe care Dumnezeu l-a încununat „în vecia [Sa] de minuni”[2], alături de toți Sfinții și Îngerii Lui. Pe cel care este lumină vie și duhovnicească pentru noi toți, un învățător nerătăcit al vieții teologice și duhovnicești, pentru că lumina lui Dumnezeu a locuit și locuiește întru el[3]. Îl pomenim pe cel care s-a urcat în cer prin vederile dumnezeiești pe care le-a primit de la Dumnezeu, pentru ca să rămână în cer pentru toți vecii odată cu adormirea lui cea cuvioasă. Căci, prin curăția sa cea plină de asceză, de nevoință dumnezeiască, Sfântul Ilie s-a făcut văzător de Dumnezeu, împlinindu-se în el cuvântul Domnului. Pentru că „fericiți [sunt] cei curați [cu] inima [μακάριοι οἱ καθαροὶ τῇ καρδίᾳ], că[ci] aceia vor vedea pe Dumnezeu [ὅτι αὐτοὶ τὸν Θεὸν ὄψονται]” [Mt. 5, 8, BYZ].

Însă cine poate spune mulțimea vedeniilor pe care el le-a avut? În cărțile sale sunt prezentate doar o parte din ele. Și înțelegerile sale cele dumnezeiești cine le poate cuprinde? Pentru că trebuie să fii foarte sporit duhovnicește ca să faci întrucâtva acest lucru.

Și, cu toată însingurarea pe care a trăit-o, datorată neînțelegerii experienței sale celei dumnezeiești, Sfântul Ilie s-a gândit constant la cum să dea mărturie pentru viitorime. Și-a pus textele la un loc, le-a pregătit pentru o eventuală publicare, deși nu știa cui are să le lase moștenire. Iar când le-am primit de la el spre sfârșitul vieții sale pământești, în urma uceniciei mele față de el, cărțile sale mi s-au deschis ca niște flori înțelegerii mele, pentru că toate discuțiile pe care le avusesem cu el mă pregătiseră pentru înțelegerea lor.

Nu am pretins și nici nu am așteptat de la el acest mare dar al primirii operei sale! Într-o zi am primit întreaga operă, fără să mă aștept la o asemenea imensă bucurie. Însă acum îmi dau seama că am primit-o, pentru că el văzuse mai înainte ce avea să se petreacă. Știa că o voi publica și că o voi explica și că o voi prețui ca pe un dar ceresc, ceea ce și este. Pentru că el vedea că sunt unit cu el duhovnicește prin iubire sfântă și că prețuiesc nespus de mult darurile lui Dumnezeu dăruite sieși.

Versurile 1898-1902 ale operei sale poetice: „Am mers în cer și am văzut/ vii izvorâri din nevăzut;/ lumină multă, forme pure/ din vremuri fără de-nceput!”[4], din veșnicie. Iar mărturiile sale despre vederile sale dumnezeiești sunt în limbajul curent al secolului al XX-lea. Deși pe unele le-a încifrat poetic, în textele sale explicative avem multe detalii extatice pe care le găsim cu greu în Tradiția Bisericii. Și aceasta nu pentru că Sfinții lui Dumnezeu din trecut nu le-au trăit și ei, ci pentru că nu au vorbit despre extazele lor atât de explicit pe cât a vorbit Sfântul Ilie în secolul al XX-lea. Și pe unii dintre noi, paradoxal, tocmai acest lucru îi supără: multitudinea de detalii despre conținutul vederilor sale extatice, în loc să îi bucure și să îi smerească foarte mult. Pentru că aflăm, de fapt, din mărturia sa, că vederile extatice sunt foarte complexe, pentru că sunt un abis de vedere și de înțelegere, iar tot drumul sfințeniei e unul deplin conștient și paradoxal.

Sfântul Ilie îmi vorbea despre slava lui Dumnezeu, despre vederile dumnezeiești, despre Îngeri, demoni și Sfinți nu din cărți, ci din experiența lui de zi cu zi. Pentru că el era plin de slava lui Dumnezeu, așa după cum unele doamne își dau cu parfum și îmbată toate nasurile pe unde trec. Din Sfântul Ilie se revărsa slava lui Dumnezeu așa după cum dogorește soarele la amiază și nu trebuia să îți dea nicio explicație. Pentru că înțelegeai în mod practic ce e harul: e bucuria și veselia sfântă ce te inundau în preajma lui. Confesiunile sale mistice erau pline de detalii vizuale, trăite de el în slava lui Dumnezeu, dar în spatele fiecărei imagini este un adânc de taină. Pentru că un anumit lucru văzut de el în slava lui Dumnezeu, în mod extatic, nu are corespondență terestră, ci e o realitate din Împărăția lui Dumnezeu.

De aceea, oricând veți citi mărturiile sale extatice trebuie să aveți în minte acest lucru: că nu vorbește despre lucruri trupești, ci despre lucruri dumnezeiești. Nimic din cele descrise de el nu sunt de pe aici, de la noi, ci din Împărăția lui Dumnezeu! Pentru că orice vedenie dumnezeiască descrisă în Scriptură și în cărțile Sfinților e o descriere a celor dumnezeiești, dăruită de Dumnezeu Sfinților Lui.

A văzut mulți Sfinți și Îngeri în vedeniile sale dumnezeiești, și în primul rând pe Domnul nostru Iisus Hristos și pe Născătoarea de Dumnezeu, dar a fost asuprit și de demoni la modul fizic. Luptele sale duhovnicești au fost duse în taina sufletului său, până când, fiind umplut de lumina dumnezeiască, a început să-i vadă în mod explicit pe cei care se luptau cu el, pe demoni, dar și pe Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu, care îl întăreau pe el. Pentru că creșterea sa în sfințenie era o creștere în vederea lui Dumnezeu, în trăirea în Împărăția Lui, deși el era printre noi, pe pământ.

Căci, deși a trăit printre oameni, la vedere, viața lui a fost o taină aproape toată viața. Deși a fost închis în cele mai groaznice închisori ale României comuniste, el a ajuns la cele mai mari trepte ale îndumnezeirii chiar acolo, unde tinerii de frunte ai României erau trimiși ca să moară. Deși nu a fost teolog, nu a fost Preot, nu a fost ajutat de oameni duhovnicești de excepție, el a fost călăuzit de Dumnezeu pas cu pas, trecând peste toate cursele demonilor, pentru că L-a iubit numai pe El, pe Dumnezeul mântuirii noastre. Căci Dumnezeu îl întărește și îl ajută să sporească pe cel care se dăruie cu totul Lui, călăuzindu-l spre El în fiecare zi.

Cel care a adormit în Săptămâna Luminată, scrisese profetic într-o carte a sa: „Nu plângeți, ci bucurați-vă, căci a venit timpul să mă nasc în altă lume mai strălucitoare și mai bună, mai aproape de Dumnezeu!”[5]. Și ne-a făgăduit că se va ruga pentru noi și că ne va ajuta în toate cele ale vieții noastre. Și el s-a ținut și se ține de cuvânt! Pentru că el este prezent în viața noastră și ne întărește spre tot lucrul cel bun. Ne întărește din Împărăția lui Dumnezeu în care el se veselește neîncetat.

De aceea, iubiții mei, mă bucur că anul acesta, la pomenirea sa, am putut să public nu doar predica de față, ci și o carte întru pomenirea sa. O carte care cuprinde Acatistul său, scris de mine, și predicile pe care le-am scris la pomenirile sale de peste an. Și pe care le-am corectat și îmbunătățit.

Mă rog ca Dumnezeu să ni-l trimită și pe iconograful său! Adică pe acela sau pe aceea care îi va picta Sfânta sa Icoană, pentru ca să ne bucurăm de închinarea în fața sa. Pentru că nu Sfinții au nevoie de închinarea noastră, ci noi avem nevoie de ajutorul lor neîncetat în toate zilele vieții noastre. Însă Sfinții se bucură de cei care îi cinstesc și îi laudă în cântări duhovnicești, de cei care le citesc și le editează operele, de cei care le aprofundează scrierile și scriu despre ei cu evlavie, de cei care le pictează Sfintele Icoane și le închină Sfinte Biserici. Pentru că ei se bucură de oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu, și, totodată, îi iubesc și pe Îngerii și Sfinții Lui.

Sfinte Ilie, Părintele nostru, călăuzește-ne pe noi pe calea mântuirii prin sfintele tale rugăciuni! Ajută-ne să trecem zilnic peste toate cursele vrăjmașilor și să ne odihnim pururea în slava lui Dumnezeu! Pentru ca veșnic să ne bucurăm împreună cu tine și cu toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu de Dumnezeul mântuirii noastre, de Tatăl, de Fiul și de Sfântul Duh Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

[1] Începută la 8. 48, în zi de marți, pe 28 aprilie 2020. Soare, 11 grade, vânt de 5 km/ h.

[2] Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu și viața sa, comentate de către ucenicul și fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, vol. 1, Teologie pentru azi, București, 2010, p. 249.

[3] Idem, p. 308.

[4] Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu și viața sa, comentate de către ucenicul și fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, vol. 2, Teologie pentru azi, București, 2010, p. 28.

[5] Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu și viața sa, comentate de către ucenicul și fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, vol. 3 (primul caiet manuscriptic), Teologie pentru azi, București, 2010, p. 177.