Isaias, cap. 51, 1-11, cf. LXX

1. Auziți-Mă, cei care Îl prigoniți pe Cel Drept și[, în același timp,] Îl căutați pe Domnul! Priviți spre piatra cea tare pe care ați tăiat-o și spre gaura gropii pe care ați săpat-o!

2. Priviți spre Avraam, tatăl vostru, și spre Sarra, cea care suferă chinurile nașterii [pentru] voi! Că[ci] unul era și l-am chemat pe el și l-am binecuvântat pe el și l-am iubit pe el și l-am înmulțit pe el.

3. Și acum pe tine te voi binecuvânta, Sionul[e]. Și am mângâiat toate pustiurile lui. Și voi pune pustiurile lui ca Paradisul Domnului [ὡς Παράδεισον Κυρίου]. Veselie și bucurie vor afla în[tru] el, mărturisire și glas de laudă.

4. Auziți-Mă! Auziți, poporul Meu! Și împărații către Mine plecați-vă urechea! Că[ci] legea de la Mine va ieși și judecata Mea [va fi] spre lumina neamurilor.

5. Se apropie repede dreptatea Mea și va ieși ca lumina Mântuitorul Meu [καὶ ἐξελεύσεται ὡς φῶς τὸ Σωτήριόν Μου] și întru brațul Meu neamurile vor nădăjdui. Pe Mine insulele Mă vor răbda și întru brațul Meu vor nădăjdui.

6. Ridicați spre cer ochii voștri și priviți spre pământ, jos! Că[ci] cerul ca fumul s-a întărit și pământul ca veșmântul va fi învechit [se va învechi], iar cei care locuiesc pe pământ ca acestea vor muri. Dar Mântuitorul Meu întru veac va fi și dreptatea Mea nu are să se sfârșească.

7. Auziți-Mă, cei care ați cunoscut judecata! [Auzi-Mă,] poporul Meu, a căruia [este] legea Mea în inima voastră! Nu vă temeți de mustrarea oamenilor și [de] disprețul lor nu vă [lăsați] biruiți!

8. Căci, precum veșmântul va fi mâncat de vreme [ὥσπερ γὰρ ἱμάτιον βρωθήσεται ὑπὸ χρόνου] și ca lânurile va fi mâncat de molii [καὶ ὡς ἔρια βρωθήσεται ὑπὸ σητός]. Dar dreptatea Mea întru veac va fi [ἡ δὲ δικαιοσύνη Μου εἰς τὸν αἰῶνα ἔσται] și mântuirea Mea întru neamuri de neamuri [τὸ δὲ σωτήριόν Μου εἰς γενεὰς γενεῶν].

9. Ridică-te, ridică-te, Ierusalimul[e], și îmbracă-te [cu] tăria brațului tău! Ridică-te ca în[tru] începutul zilei, ca neamul veacului [ὡς γενεὰ αἰῶνος]! [Oare] nu ești Tu

10. Cel care ai pustiit marea, apa, mulțimea abisului? [Oare nu ești Tu] Cel care ai pus adâncurile mării [drept] cale de trecere [pentru cei care] se izbăvesc

11. și care au fost răscumpărați? Căci de către Domnul vor fi întorși și vor veni întru Sion cu veselie și [cu] bucurie veșnică. Căci peste capul lor [se vor coborî] bucuria și lauda, iar veselia îi va cuprinde pe ei. [Căci] a[u] fugit durerea și întristarea și suspinul [ἀπέδρα ὀδύνη καὶ λύπη καὶ στεναγμός][1].


[1] Fragment introdus în rugăciunea de la ectenia celor adormiți.