Psalmul al 31-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Ferice de cine-i liber de păcate
de la Domnul și [are] fărădelegi iertate.
Ferice de omul căruia nu i se socotește
în[tre] greșeli, de la Domnul, când grăiește,
nici în gura lui nu se află înșelare,
când își cere de la Domnul iertare.
Amorțit-am de-mi sunt oasele învechite
de cât am strigat toată ziua, Dumnezeu[le] Sfinte!
Că ziua și noaptea mâna Ta cea sfântă
[se-]ngreuiază asupra-mi de mă-nspăimântă.
M-am întors întru smerenia mea
când spinul cel de păcate mă înghimpa.
Fărădelegea mea Ți-am spus, fără tăgăduire,
iar greșeala mi-am vădit cu spovedire
către Domnul, de mi-am spus păgânătatea,
și Tu, Doamne, mi-ai iertat răutatea.
Dinaintea Ta, Sfinții Tăi, care-Ți fac zisa,
Ți se roagă cu prilej bun pentru dânsa.
Însă-n vreme de potop și de năvală
stau de dânsul departe cu sfială.
Zis-ai, Doamne: Îți voi da înțelepciune,
să ai prin aceasta-ntr-a ta cale sfaturi bune
[și-]Mi voi rezema de Tine privirea,
de-ți voi ușura nevoia și durerea.
Nu vă faceți precum calul fără minte,
nici precum catârca ce nu se simte
până nu o tragi cu frâul în zăbală;
care n-au de Tine nicio teamă,
nici vor s-asculte, ci se pun cu-mpotrivire.
Îi vei bate pe-aceia cu multe bice [în asuprire].
Iar pe cel căruia i-e nădejdea către Domnul,
îl va-nconjura mila Lui în tot omul.
Veseliți-vă, Drepți[lor], cu dulceață,
și vă bucurați privindu-I sfânta față!
Și toți Sfinții care-s cu inim-adevărată
lăudați vor fi-n țară de lumea toată.