Isaias, cap. 51, 12-23, cf. LXX

12. Eu sunt, Eu sunt Cel care te mângâi pe tine. Cunoaște [aceasta]! Cine înfricoșându-se s-a înfricoșat de omul cel muritor și de fiul omului, care ca iarba a fost uscat [s-a uscat]?

13. Și L-ai uitat pe Dumnezeu, Cel care te-a făcut pe tine, pe Cel care a făcut cerul și a întemeiat pământul. Și te temeai pururea, [în] toate zilele, de fața mâniei [care] te necăjește pe tine. Căci [te gândeai în] ce fel s-a sfătuit [ca] să te ridice pe tine. Iar acum unde [este] mânia [care] te necăjește pe tine?

14. Căci în a te mântui pe tine nu va sta, nici [nu] va întârzia.

15. Că[ci] Eu [sunt] Dumnezeul tău, Cel care tulbură marea și sună valurile ei. Domnul Savaot [este] numele Meu.

16. Voi pune cuvintele Mele întru gura ta și sub umbra mâinii Mele te voi acoperi pe tine, în[tru] care am pus cerul și am întemeiat pământul. Și va zice Sionului: «Poporul Meu ești tu».

17. Ridică-te [ἐξεγείρου], ridică-te [ἐξεγείρου], învie [ἀνάστηθι], Ierusalimul[e] [Ιερουσαλημ], cel care ai băut potirul mâniei din mâna Domnului [ἡ πιοῦσα τὸ ποτήριον τοῦ θυμοῦ ἐκ χειρὸς Κυρίου]! Căci potirul căderii, vasul mâniei ai scurs și l-ai golit.

18. Și nu era, din toți copiii tăi pe care i-ai născut, cel care [să] te mângâie pe tine. Și nici nu era, din toți fiii tăi pe care i-ai înălțat, cel care ajută [să ajute] mâna ta.

19. Acestea două îți stau împotrivă ție. [Așadar,] cine va fi mâhnit ție [se va mâhni pentru tine]? Căderea și pieirea, foametea și sabia. [Și] cine te va mângâia pe tine?

20. Fiii tăi [sunt] cei în pierdere, cei care dorm pe marginea a toată ieșirea [οἱ καθεύδοντες ἐπ᾽ ἄκρου πάσης ἐξόδου] ca o sfeclă [pe] jumătate fiartă [ὡς σευτλίον ἡμίεφθον], cei plini de mânia Domnului, slăbiți prin Domnul Dumnezeu[1].

21. Pentru aceea, ascultă, [cea care ai fost] smerită și [care] ești beată, [dar] nu de vin!

22. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel care judecă pe poporul Său: «Iată, am luat din mâna ta potirul căderii, vasul mâniei și nu vei mai adăuga încă să bei [din] el!

23. Și îl voi arunca pe el întru mâinile celor care te-au nedreptățit pe tine și te-au smerit pe tine [și] care au zis sufletului tău: <Pleacă-te, pentru ca să trecem!>. Și ai pus afară, asemenea [cu] pământul, pe cele ale stomacurilor tale, celor care merg alături [de cale][2]»”.


[1] Slăbiți de către El.

[2] De calea lui Dumnezeu.

2 comentarii la „Isaias, cap. 51, 12-23, cf. LXX”

  1. Binecuvântați! Să dea Dumnezeu să avem și noi credință tare că El ne mântuie de toată mânia celor care ne urăsc pe noi și va opri asuprirea noastră de către cei ce nu ne suportă și ne vor umiliți și pieriți. Sărutăm dreapta!

    1. Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească întru toate lucrurile cele bune, Doamnă Irina! Vă mulțumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *