Isaias, cap. 52, cf. LXX

1. Ridică-te, ridică-te, Sionule! Îmbracă tăria ta, Sionule! Și îmbracă slava ta, Ierusalimule, cetatea cea sfântă! Nu va mai fi adăugat să treacă prin tine cel netăiat împrejur și cel necurat.

2. Scutură praful și ridică-te! Șezi, Ierusalimul[e]! Scoate legătura gâtului tău, fiica cea robită a Sionului!

3. Că acestea zice Domnul: „În dar ați fost vânduți și nu cu argint veți fi răscumpărați”.

4. [Și] așa zice Domnul: „Întru Egiptos, mai înainte [ca el] să pribegească acolo, l-a coborât pe poporul Meu și spre assirii/ asirieni [cu] forța au fost duși.

5. Și acum ce sunteți aici?”. Acestea zice Domnul: „Minunați-vă și văitați-vă, [pentru] că a fost luat poporul Meu în dar!”. Acestea zice Domnul: „Pentru voi numele Meu este blasfemiat [βλασφημεῖται]/ hulit pururea în[tre] neamuri.

6. Pentru aceasta va cunoaște poporul Meu, în ziua aceea, numele Meu, că Eu sunt Acela, Cel care grăiesc [și] sunt de față.

7. Ca ceasul peste munți [ὡς ὥρα ἐπὶ τῶν ὀρέων]. Ca picioarele binevestind vestea păcii [ὡς πόδες εὐαγγελιζομένου ἀκοὴν εἰρήνης]. Ca [cel care] binevestește cele bune [ὡς εὐαγγελιζόμενος ἀγαθά]. Că[ci] auzită voi face mântuirea ta, zicând: «Sionule [Σιων], Dumnezeu va împărăți [ce este] al tău [βασιλεύσει σου ὁ Θεός]!».

8. Că[ci] s-a înălțat glasul celor care te păzesc pe tine și împreună cu glasul vor fi veseliți [se vor veseli]. Că[ci] ochii către ochi vor vedea, când Domnul are să miluiască Sionul.

9. Împreună să țâșnească veselia celor pustii ale Ierusalimului, că[ci] Domnul l-a miluit pe el și a izbăvit Ierusalimul!

10. Și Domnul va descoperi brațul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor și toate marginile pământului vor vedea mântuirea de la Dumnezeu [καὶ ὄψονται πάντα τὰ ἄκρα τῆς γῆς τὴν σωτηρίαν τὴν παρὰ τοῦ Θεοῦ].

11. Depărtați-vă, depărtați-vă, ieșiți de acolo și de cel necurat nu vă atingeți! Ieșiți din mijlocul lui[1]! Deosebiți-vă [ἀφορίσθητε], cei care purtați vasele Domnului!

12. Că nu cu tulburare veți ieși și nici [cu] fuga [nu] veți merge, căci Domnul va merge înaintea voastră și Cel care vă adună pe voi [este] Domnul, Dumnezeul lui Israil.

13. Iată [ἰδοὺ], va înțelege Fiul Meu [συνήσει ὁ Παῖς Μου] și va fi înălțat [ὑψωθήσεται] [Se va înălța] și va fi slăvit [Se va slăvi] foarte [καὶ δοξασθήσεται σφόδρα]!

14. [În] ce chip se vor uimi asupra Ta cei mulți [ὃν τρόπον ἐκστήσονται ἐπὶ σὲ πολλοί], așa se va necinsti de către oameni chipul Tău [οὕτως ἀδοξήσει ἀπὸ ἀνθρώπων τὸ εἶδός Σου] și slava Ta de către oameni [καὶ ἡ δόξα Σου ἀπὸ τῶν ἀνθρώπων].

15. Așa se vor minuna neamurile cele multe asupra Lui și își vor închide împărații gura lor. Că[ci] cărora nu li s-a vestit despre El, [aceia Îl] vor vedea și [cei] care nu au auzit [despre El], [aceia] vor înțelege.


[1] Al poporului celui păcătos.