Isaias, cap. 56, cf. LXX

1. Acestea zice Domnul: „Păziți judecata [și] faceți dreptate! Căci s-a apropiat a veni mântuirea Mea [ἤγγισεν γὰρ τὸ σωτήριόν Μου παραγίνεσθαι] și mila Mea să se descopere [καὶ τὸ ἔλεός Μου ἀποκαλυφθῆναι]”.

2. Fericit bărbatul care face acestea și omul care se ține de ele și păzind sabaturile a nu le spurca și păzind mâinile sale [pentru] a nu face nedreptate [ἀδίκημα].

3. Să nu zică cel străin, cel care este alipit către Domnul: „De aceea, Domnul mă va deosebi pe mine de poporul Său”! Și să nu zică eunucul că: „Eu sunt lemnul cel uscat”!

4. [Căci] Domnul acestea zice eunucilor: „Câți or să păzească sabaturile Mele și or să le aleagă pe cele pe care Eu le aleg și or să țină de făgăduința Mea,

5. le voi da lor [să locuiască] în[tru] casa Mea și în zidul Meu locul cel numit [τόπον ὀνομαστὸν], cel mai bun [decât] fii și fiice. Numele cel veșnic li-l voi da lor și [nimic] nu le va lipsi.

6. Iar celor străini, celor care se alipesc Domnului [pentru] a-I sluji Lui și [pentru] a iubi numele Domnului, [pentru] a-I fi Lui întru robi și roabe, și pe toți cei care păzesc sabaturile Mele [pentru] a nu le spurca și pe cei care țin de făgăduința Mea,

7. îi voi duce pe ei întru muntele cel sfânt al Meu [εἰσάξω αὐτοὺς εἰς τὸ ὄρος τὸ ἅγιόν Μου] și îi voi veseli pe ei în[tru] casa rugăciunii Mele [καὶ εὐφρανῶ αὐτοὺς ἐν τῷ οἴκῳ τῆς προσευχῆς Μου]. Arderile-de-tot [τὰ ὁλοκαυτώματα] ale lor și jertfele lor vor fi primite pe jertfelnicul Meu, căci casa Mea casa rugăciunii va fi chemată tuturor neamurilor [ὁ γὰρ οἶκός Μου οἶκος προσευχῆς κληθήσεται πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν]”.

8. [Și] a zis Domnul, Cel care îi adună pe cei care au fost risipiți ai lui Israil, că: „Voi aduna adunare în[tru] el [συνάξω ἐπ᾽ αὐτὸν συναγωγήν]”.

9. Veniți, toate fiarele cele sălbatice! Mâncați, toate fiarele dumbrăvii!

10. Vedeți că toți au fost orbiți [și] nu au cunoscut să gândească [οὐκ ἔγνωσαν φρονῆσαι]! Toți câinii cei fără de glas nu vor putea a lătra [πάντες κύνες ἐνεοί οὐ δυνήσονται ὑλακτεῖν], visând culcușul [ἐνυπνιαζόμενοι κοίτην], iubind să dormiteze [φιλοῦντες νυστάξαι].

11. Iar câinii cei fără de rușine [la] suflet [sunt] necunoscând îndestularea [καὶ οἱ κύνες ἀναιδεῖς τῇ ψυχῇ οὐκ εἰδότες πλησμονήν], și sunt răi [καί εἰσιν πονηροὶ], necunoscând înțelegerea [οὐκ εἰδότες σύνεσιν]. Toți în căile lor au urmat [πάντες ἐν ταῖς ὁδοῖς αὐτῶν ἐξηκολούθησαν], fiecare după [voia] sa [ἕκαστος κατὰ τὸ ἑαυτοῦ].