Isaias, cap. 57, cf. LXX
1. „Vedeți cum a pierit Cel Drept[1]! Și niciunul [nu] așteaptă [cu] inima [καὶ οὐδεὶς ἐκδέχεται τῇ καρδία]. Și bărbații cei Drepți se ridică și niciunul [nu] se gândește la [aceasta][2]. Căci de la fața nedreptății a fost ridicat Cel Drept.
2. Îngroparea Sa va fi în pace [ἔσται ἐν εἰρήνῃ ἡ ταφὴ Αὐτοῦ], [căci] a fost ridicat din mijloc[ul vostru].
3. Iar voi, fiii cei fărădelege, sămânța preacurvarilor și a curviei, apropiați-vă aici!
4. În[tru] cine v-ați desfătat? Și către cine ați deschis gura voastră? Și împotriva cui ați dezlănțuit [voi] limba voastră? Nu sunteți voi copiii pieirii, sămânța cea nelegiuită,
5. cei care se roagă la idoli sub pomii cei deși, înjunghiind pe copiii lor în văi, în mijlocul pietrelor?
6. Aceasta este partea ta, acesta este sorțul tău. [Căci] acestora[3] le-ai turnat turnări [κἀκείνοις ἐξέχεας σπονδὰς][4], acestora le-ai adus jertfe. Așadar [οὖν], nu voi fi urgisit [οὐκ ὀργισθήσομαι] [Mă voi urgisi] asupra acestora [ἐπὶ τούτοις][5]?
7. Acolo [ești] tu: pe muntele cel înalt și ridicat. Acolo [este] patul [tău], [acolo] ai suit jertfele [tale].
8. Și înapoia locurilor ușii tale ai pus pomenirile tale. Gândeai că, dacă ai să te îndepărtezi de Mine, ceva mai mult vei avea [πλεῖόν τι ἕξεις]. [De aceea,] i-ai iubit pe cei care dorm cu tine.
9. Și ai înmulțit curvia ta cu ei și mulți i-ai făcut pe cei departe de tine[6]. Și bătrâni[7] ai trimis peste hotarele tale și te-ai întors și ai fost smerit până la Iad [καὶ ἐταπεινώθης ἕως ᾍδου].
10. [În] multele tale căi ai ostenit, dar nu ai zis: «Voi înceta, întărindu-mă [Domnul]». [Și pentru] că ai făcut acestea, pentru aceasta nu ai fost legat Mie [διὰ τοῦτο οὐ κατεδεήθης Μου].
11. Tu, de cine te-ai temut, [de acela] ai fost înfricoșat, și M-ai mințit, și nu ți-ai adus aminte de Mine, și nici [nu] M-ai luat pe mine întru minte[a ta] și nici întru inima ta? Iar Eu, pe tine văzându-te, [te] trec cu vederea și de Mine nu te-ai temut.
12. Și Eu voi vesti dreptatea Mea și cele rele ale tale, care nu te vor folosi pe tine.
13. Când ai să strigi [către Mine], [relele tale] să te scoată pe tine din necazul tău! Căci pe aceștia, pe toți, vântul îi va lua și îi va purta viforul. Dar cei care se țin de Mine vor dobândi pământul [οἱ δὲ ἀντεχόμενοί Μου κτήσονται γῆν] și vor moșteni muntele cel sfânt al Meu [καὶ κληρονομήσουσιν τὸ ὄρος τὸ ἅγιόν Μου].
14. Și [aceștia] vor zice: «Curățiți căile de la fața Lui!». Și ridicați ghimpii din calea poporului Meu!”.
15. [Căci] acestea zice Domnul Cel Preaînalt, Cel [care] în[tre] cei înalți locuiește [în] veac, Cel Sfânt în[tru] cei Sfinți – [Iar] numele Său [este] Domnul Cel Preaînalt, în cei Sfinți odihnindu-Se [ἐν Ἁγίοις ἀναπαυόμενος] și celor împuținați la suflet dându-le îndelungă-răbdare [καὶ ὀλιγοψύχοις διδοὺς μακροθυμίαν] și dându-le viață celor care au fost zdrobiți [cu] inima – :
16. „Nu întru [în] veac Mă voi răzbuna pe voi și nici [nu] voi fi urgisit vouă [nu Mă voi urgisi pe voi] pururea. Căci duhul [omului] de la Mine va ieși [πνεῦμα γὰρ παρ᾽ Ἐμοῦ ἐξελεύσεται] și suflarea toată Eu am făcut-o [καὶ πνοὴν πᾶσαν Ἐγὼ ἐποίησα].
17. Pentru un anume mic păcat M-am mâhnit pe el și l-am lovit pe el și Mi-am întors fața Mea de la el. Și [pentru aceasta] el a fost mâhnit și a mers întristat în[tru] căile sale.
18. [Iar Eu] căile sale le-am văzut și l-am vindecat pe el și l-am mângâiat pe el și i-am dat lui mângâierea cea adevărată,
19. pace peste pace fiind celor [care sunt] departe și celor [care sunt] aproape”. Și a zis Domnul: „Îi voi vindeca pe ei.
20. Iar cei nedrepți astfel vor fi aruncați de către valuri și nu vor putea să se odihnească,
21. [căci] nu le este a se bucura celor neevlavioși”, a zis Domnul Dumnezeu.
[1] Hristos Domnul.
[2] La propovăduirea Sfinților lui Dumnezeu.
[3] Idolilor.
[4] Turnările sunt jertfele de băutură aduse idolilor.
[5] Nu Mă voi umple de urgie împotriva lor?
[6] Ai avut relații cu mulți păgâni.
[7] Cu sensul de soli ai lui Israil către popoarele păgâne.