Psalmul al 35-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Omul fără lege în sine gândește
răutăți să facă și nu se sfiește,
de Dumnezeu în ochii săi frică n-are,
că nu va-ntâlni vreun rău îi pare.
Cu vicleșug umblă fără de tăgadă,
făcând strâmbătate și ridicând sfadă.
Dreptate nu are când zice cuvânt,
binele nu-i place, dar ceartă iscând.
Seara, când se culcă să se odihnească,
gândește ca ziua ce rău să scornească.
Ci mila Ta, Doamne, pe cer se lățește,
sfânt adevărul Tău norii-i covârșește.
Îți este ca munții dreptatea înaltă,
judecățile Tale-s adâncime lată.
Că Tu îngrijești, Doamne, oamenii și fiara,
și Ți-ai întins mila peste toată țara.
Cu sfintele-Ți aripi Tu ne ții căldură,
ne saturi din destul cu cuvânt din gură.
Avem belșug mare în sfânta Ta casă,
mâncăruri desfătate, băuturi pe masă.
Că la Tine este de viață fântână
și-ntr-a Ta lumină vom vedea lumină.
Tinde mila Ta spre cei ce Te cunosc pe Tine
și fă-le dreptate celor ce-Ți doresc bine!
Picior de mândrie să nu mă smintească,
mâna păcătoasă să nu mă lovească!
Când vor cădea cei răi, să pice-n bulboană,
să se mire lumea de ei cum au rană!