Isaias, cap. 61, cf. LXX

1. Duhul Domnului [este] în[tru] Mine [Πνεῦμα Κυρίου ἐπ᾽ Ἐμέ], pentru care M-a uns pe Mine să le binevestesc celor săraci, M-a trimis pe Mine să-i vindec pe cei zdrobiți [cu] inima, să propovăduiesc celor robiți iertarea și celor orbi vederea,

2. să chem anul cel primit al Domnului și ziua de răsplătire [și] să-i mângâi pe toți cei care plâng.

3. Să li se dea celor care plâng, în loc de cenușă, slava Sionului, [să li se dea] ungerea veseliei celor care plâng, [să li se dea] veșmântul slavei în loc de duhul neîngrijirii [πνεύματος ἀκηδίας][1] și [astfel] vor fi chemate [se vor chema] neamurile dreptății [și] planta Domnului întru slavă.

4. Și vor zidi pustiurile cele veșnice, pe cele pustiite mai înainte le vor ridica, și vor înnoi cetățile cele pustii, pe cele pustiite întru neamuri.

5. Și vor veni cei de alte neamuri păstorind oile tale și cei străini [vor fi] plugari și vieri [la tine].

6. Iar voi veți fi chemați preoții Domnului [ὑμεῖς δὲ ἱερεῖς Κυρίου κληθήσεσθε] [și] liturghisitorii/ slujitorii lui Dumnezeu [λειτουργοὶ Θεοῦ]. Tăria neamurilor veți mânca și în[tru] avuția lor veți fi minunați [vă veți minuna].

7. Astfel de a doua [pentru a doua oară] vor moșteni pământul și veselia cea veșnică [va fi] peste capul lor.

8. Căci Eu sunt Domnul, Cel care iubesc dreptatea și urăsc prăzile din nedreptate. Și voi da celor Drepți truda lor și făgăduința cea veșnică le-o voi rândui lor [καὶ διαθήκην αἰώνιον διαθήσομαι αὐτοῖς].

9. Și va fi cunoscută în[tre] neamuri sămânța lor, iar pe urmașii lor tot cel care îi vede [îi va vedea] pe ei îi va cunoaște pe ei, [pentru] că ei sunt sămânța binecuvântată de către Dumnezeu [ὅτι οὗτοί εἰσιν σπέρμα ηὐλογημένον ὑπὸ Θεοῦ]

10. și [cu] veselie vor fi veseliți [se vor veseli] în[tru] Domnul [καὶ εὐφροσύνῃ εὐφρανθήσονται ἐπὶ Κύριον]. Să se bucure sufletul Meu în[tru] Domnul [ἀγαλλιάσθω ἡ ψυχή Μου ἐπὶ τῷ Κυρίῳ], căci M-a îmbrăcat pe Mine [cu] veșmântul mântuirii [ἐνέδυσεν γάρ Με ἱμάτιον σωτηρίου] și [cu] hitonul veseliei [καὶ χιτῶνα εὐφροσύνης], ca mirelui mi-a pus mie mitră [ὡς νυμφίῳ περιέθηκέν μοι μίτραν] și ca pe mireasă M-a împodobit pe Mine [cu] podoabă [καὶ ὡς νύμφην κατεκόσμησέν Με κόσμῳ]!

11. Și ca pământul crescând floarea sa și ca grădina [rodind] semințele sale, așa va răsări Domnul dreptatea și bucuria înaintea tuturor neamurilor.


[1] Al apatiei, al delăsării, al indiferenței față de cele bune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *