Isaias, cap. 63, cf. LXX
1. Cine [este] Acesta [τίς Οὗτος], Cel care vine din Edom [ὁ παραγινόμενος ἐξ Εδωμ], [iar] roșeața veșmintelor [Sale este] din Vosor [ἐρύθημα ἱματίων ἐκ Βοσορ]? Așa [este] Cel frumos în roba puterii [Sale și El zice] cu tărie: «Eu grăiesc dreptatea și judecata mântuirii».
2. Pentru ce [sunt] veșmintele Tale roșii și îmbrăcămințile Tale ca din teascul cel călcat?
3. Plin, călcat, iar [dintre] neamuri nu este om împreună cu Mine. Și i-am călcat pe ei în[tru] mânie și i-am zdrobit pe ei ca pe pământ și au coborât sângele lor întru pământ.
4. Căci ziua răsplătirii a venit peste ei și anul răscumpărării este de față.
5. Și am privit și [de la] nimeni [nu venea] ajutorul, și am priceput și nimeni [nu] ajuta. Și i-a izbăvit pe ei brațul Meu și mânia Mea a stat peste [ei].
6. Și i-am călcat pe ei [întru] urgia Mea și am coborât sângele lor întru pământ.
7. Mila Domnului am pomenit-o, virtuțile Domnului în[tru] toate”, cărora Domnul nouă ni le răsplătește. Domnul [este] Judecătorul cel bun al casei lui Israil. [Și El] aduce peste noi după mila Sa și după mulțimea dreptății Sale.
8. Și [El] a zis: „Nu [este] poporul Meu! [Dar] copiii [lor] nu or să fie lepădați”. Și [El li] S-a făcut lor întru mântuire [καὶ ἐγένετο αὐτοῖς εἰς σωτηρίαν].
9. Din tot necazul, nu bătrânul, nici Îngerul, ci Însuși Domnul i-a mântuit pe ei, pentru că i-a iubit pe ei și i-a miluit pe ei. El i-a răscumpărat pe ei și i-a ridicat pe ei și i-a înălțat pe ei [în] toate zilele veacului.
10. Dar ei [nu] L-au ascultat și L-au întărâtat pe Duhul Cel Sfânt al Său [καὶ παρώξυναν τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον Αὐτοῦ]. Și [Domnul] li s-a întors lor întru vrăjmășie și El i-a războit pe ei
11. și a pomenit zilele cele veșnice [καὶ ἐμνήσθη ἡμερῶν αἰωνίων]. [Unde este] Cel care L-a suit de pe pământ pe Păstorul oilor? Unde este Cel care a pus în[tru] ei pe Duhul Cel Sfânt?
12. [Unde este] Cel care l-a dus [cu] dreapta [Sa] pe Moisis? [Unde este] brațul slavei Sale? [El] a întărit apa de la fața Sa, [ca] să-I facă Lui nume veșnic.
13. I-a dus pe ei prin abis, ca pe un cal prin pustie, și nu au ostenit,
14. și ca dobitoacele prin câmpie. S-a coborât Duhul de la Domnul [κατέβη Πνεῦμα παρὰ Κυρίου] și i-a povățuit pe ei. Așa l-ai adus pe poporul Tău, [ca] să-Ți faci Ție numele slavei [ποιῆσαι Σεαυτῷ ὄνομα δόξης].
15. Întoarce-Te din cer și vezi din casa cea sfântă a Ta și a slavei [Tale]! Unde este [sunt] râvna Ta și tăria Ta? Unde este mulțimea milei Tale și a îndurărilor Tale, că ne-ai răbdat pe noi?
16. Căci Tu ești Tatăl nostru [Σὺ γὰρ ἡμῶν εἶ Πατήρ]. Că[ci] Avraam nu ne-a cunoscut pe noi și Israil nu ne-a recunoscut pe noi, dar Tu, Doamne, [ești] Tatăl nostru [Πατὴρ ἡμῶν]. Izbăvește-ne pe noi, [căci] dintru început numele Tău este în[tru] noi!
17. De ce ne-ai rătăcit pe noi, Doamne, dintru calea Ta [și] ne-ai învârtoșat inimile noastre, [pentru] a nu ne teme de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale,
18. ca cel puțin să moștenim muntele cel sfânt al Tău, [căci] cei potrivnici ai noștri au călcat sfințirea Ta!
19. [Și așa] ne-am făcut ca dintru început, când nu ne stăpâneai pe noi și nici [nu] a fost [era] chemat numele Tău în[tru] noi. Dacă ai să deschizi cerul, [cu]tremurul de la Tine va apuca munții și vor fi topiți [se vor topi].