Isaias, cap. 64, cf. LXX

1. [Se vor topi] ca ceara [ce] se topește de foc și focul îi va arde pe cei potrivnici. Și numele Domnului va fi arătat în[tru] cei potrivnici [și] de la fața Ta vor fi tulburate neamurile.

2. Când ai să le faci pe cele slăvite, [cu]tremurul de la Tine va apuca munții.

3. Din veac nu am auzit și nici ochii noștri [nu] au văzut [alt] dumnezeu afară de Tine și de lucrurile Tale, pe care le vei face celor care răbdă mila [ἃ ποιήσεις τοῖς ὑπομένουσιν ἔλεον] [Ta].

4. Căci [El] va întâmpina celor care fac [fapta] cea dreaptă și de căile Tale își vor fi adus aminte. Iată, Tu te-ai urgisit și noi am păcătuit, pentru aceasta ne-am rătăcit!

5. Și noi toți ne-am făcut ca cei necurați, precum cârpa lepădată[1] [este] toată dreptatea noastră [ὡς ῥάκος ἀποκαθημένης πᾶσα ἡ δικαιοσύνη ἡμῶν]. Și am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, [și] astfel vântul ne va purta pe noi.

6. Și nu este cel care cheamă numele Tău și [nici] cel care și-a adus aminte să ia partea Ta, că[ci] Ți-ai întors fața Ta de la noi și ne-ai dat pe noi pentru păcatele noastre.

7. Și acum, Doamne, Tatăl nostru [ești] Tu, iar noi [suntem] tină, toți lucrul mâinilor Tale.

8. Nu te urgisi [asupra] noastră foarte [μὴ ὀργίζου ἡμῖν σφόδρα] și să nu pomenești la vreme păcatele noastre [καὶ μὴ ἐν καιρῷ μνησθῇς ἁμαρτιῶν ἡμῶν]! Și acum privește, că poporul Tău [suntem] noi toți!

9. Cetatea cea sfântă a Ta a fost făcută pustie, Sionul ca pustiul a fost făcut [și] Ierusalimul întru blestem.

10. Casa cea sfântă a noastră – și [în care era] slava care i-a binecuvântat pe părinții noștri – a fost arsă în foc și toate cele slăvite a[u] căzut împreună.

11. Și în[tru] toate acestea ai răbdat [καὶ ἐπὶ πᾶσι τούτοις ἀνέσχου], Doamne [Κύριε], și ai tăcut [καὶ ἐσιώπησας] și ne-ai smerit pe noi foarte [καὶ ἐταπείνωσας ἡμᾶς σφόδρα].


[1] Cf. A. Bailly, Dictionnaire Grec-Français, une édition revue par L. Séchan et P. Chantraine, Ed. Hachette, Paris, 2000, p. 225, ἀποκάθημαι se referă la cârpa folosită de femei în perioada menstruală.