Isaias, cap. 64, cf. LXX

1. [Se vor topi] ca ceara [ce] se topește de foc și focul îi va arde pe cei potrivnici. Și numele Domnului va fi arătat în[tru] cei potrivnici [și] de la fața Ta vor fi tulburate neamurile.

2. Când ai să le faci pe cele slăvite, [cu]tremurul de la Tine va apuca munții.

3. Din veac nu am auzit și nici ochii noștri [nu] au văzut [alt] dumnezeu afară de Tine și de lucrurile Tale, pe care le vei face celor care răbdă mila [ἃ ποιήσεις τοῖς ὑπομένουσιν ἔλεον] [Ta].

4. Căci [El] va întâmpina celor care fac [fapta] cea dreaptă și de căile Tale își vor fi adus aminte. Iată, Tu te-ai urgisit și noi am păcătuit, pentru aceasta ne-am rătăcit!

5. Și noi toți ne-am făcut ca cei necurați, precum cârpa lepădată[1] [este] toată dreptatea noastră [ὡς ῥάκος ἀποκαθημένης πᾶσα ἡ δικαιοσύνη ἡμῶν]. Și am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, [și] astfel vântul ne va purta pe noi.

6. Și nu este cel care cheamă numele Tău și [nici] cel care și-a adus aminte să ia partea Ta, că[ci] Ți-ai întors fața Ta de la noi și ne-ai dat pe noi pentru păcatele noastre.

7. Și acum, Doamne, Tatăl nostru [ești] Tu, iar noi [suntem] tină, toți lucrul mâinilor Tale.

8. Nu te urgisi [asupra] noastră foarte [μὴ ὀργίζου ἡμῖν σφόδρα] și să nu pomenești la vreme păcatele noastre [καὶ μὴ ἐν καιρῷ μνησθῇς ἁμαρτιῶν ἡμῶν]! Și acum privește, că poporul Tău [suntem] noi toți!

9. Cetatea cea sfântă a Ta a fost făcută pustie, Sionul ca pustiul a fost făcut [și] Ierusalimul întru blestem.

10. Casa cea sfântă a noastră – și [în care era] slava care i-a binecuvântat pe părinții noștri – a fost arsă în foc și toate cele slăvite a[u] căzut împreună.

11. Și în[tru] toate acestea ai răbdat [καὶ ἐπὶ πᾶσι τούτοις ἀνέσχου], Doamne [Κύριε], și ai tăcut [καὶ ἐσιώπησας] și ne-ai smerit pe noi foarte [καὶ ἐταπείνωσας ἡμᾶς σφόδρα].


[1] Cf. A. Bailly, Dictionnaire Grec-Français, une édition revue par L. Séchan et P. Chantraine, Ed. Hachette, Paris, 2000, p. 225, ἀποκάθημαι se referă la cârpa folosită de femei în perioada menstruală.

5 comentarii la „Isaias, cap. 64, cf. LXX”

  1. Sărut dreapta, Părinte Dorin!
    Cum adică: „lucrurile Tale, pe care le vei face celor care răbdă mila [Ta]”?
    Ce să înțelegem prin faptul că Dumnezeu îi fericește pe cei care „rabdă” mila Lui?
    Doamne ajută!

    1. Uneori, Domnule Horia, mila lui Dumnezeu se lasă așteptată, dacă tu meriți mânia Lui. Dacă păcatele tale merită mânia Lui. Tocmai de aceea, ca să ajungi la mila lui Dumnezeu trebuie să rabzi mânia Lui, certarea Lui, având conștiința că o meriți. Și, când primești mila Lui, ea este multă și preadumnezeiască și te face să îți palpite inima foarte puternic. Pentru că bucuriile lui Dumnezeu sunt tot la fel de greu de purtat ca și pedepsele Lui. Revărsările de har, adică mila Lui, sunt mari și dureroase pentru om, pentru că El iartă ca un Dumnezeu și nu ca un om. Vă doresc mult spor în toate și vă mulțumesc pentru întrebare! Se pare că sunteți singurul care mă întrebați lucruri cu adevărat importante.

      1. Mulțumesc Părinte Dorin, dar nu sunt vrednic… Mulțumesc mult și pentru răspuns, nu m-aș fi gândit niciodată în felul acesta. Doamne ajută!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *