Isaias, cap. 65, cf. LXX
1. „Arătat M-am făcut celor [ce] pe Mine nu Mă caută, M-am aflat celor [ce] pe Mine nu mă întreabă. Am zis: «Iată, [Eu] sunt!» neamului care nu au chemat numele Meu.
2. Întins-am mâinile Mele toată ziua către popor neascultător și împotrivitor, care nu au mers [în] calea cea adevărată, ci după păcatele lor.
3. Poporul acesta, care pururea Mă întărâtă pe Mine înaintea Mea, aceștia jertfesc în grădini și tămâiază pe lespezile demonilor [καὶ θυμιῶσιν ἐπὶ ταῖς πλίνθοις τοῖς δαιμονίοις], care nu este [ἃ οὐκ ἔστιν] [sunt] [dumnezei].
4. Și în morminte și în peșteri dorm pentru vise [καὶ ἐν τοῖς μνήμασιν καὶ ἐν τοῖς σπηλαίοις κοιμῶνται δι᾽ ἐνύπνια], care mănâncă cărnurile cele de porc și zeama jertfelor, pângărite [fiind] toate vasele lor.
5. [Sunt] cei care zic: «[Stai] departe de mine, să nu te apropii de mine, că[ci] curat sunt[!]». Acesta [este] fumul mâniei Mele, [iar] focul arde în[tru] el [în] toate zilele.
6. Iată, a fost scris înaintea Mea: «Nu voi tăcea, până ce [nu] am să răsplătesc întru sânul lor
7. păcatele lor și ale părinților lor»”, zice Domnul, „«care au tămâiat pe munți și pe dealuri [și] M-au ocărât pe Mine! Le voi da lucrurile lor întru sânul lor»”.
8. Așa zice Domnul: „[În] ce chip va fi aflat bobul de strugure în ciorchine și vor zice: «Să nu-l strici pe el, că binecuvântarea Domnului este în[tru] el[!]», așa voi face pentru cel care Îmi slujește Mie, [căci] pentru acela nu am să îi pierd pe toți [τούτου ἕνεκεν οὐ μὴ ἀπολέσω πάντας].
9. Și voi scoate sămânța cea din Iacov și pe cea din Iudas și [aceasta] va moșteni muntele cel sfânt al Meu. Și îl vor moșteni cei aleși ai Mei și robii Mei și vor locui acolo.
10. Și vor fi în dumbravă locașurile turmelor și valea lui Ahor [Αχωρ] în[tru] odihna cirezilor poporului Meu, care M-au căutat pe Mine.
11. Iar voi, cei care M-ați părăsit pe Mine și ați uitat muntele cel sfânt al Meu și care pregătiți demonului masă [καὶ ἑτοιμάζοντες τῷ δαίμονι τράπεζαν] și împliniți norocului amestec[1] [καὶ πληροῦντες τῇ τύχῃ κέρασμα],
12. Eu vă voi da pe voi întru sabie [și] toți în[tru] înjunghiere veți cădea. Că[ci] v-am chemat pe voi și nu ați ascultat, am grăit și ați refuzat să ascultați și ați făcut [lucrul] cel rău înaintea Mea și pe care nu le voiam le-ați ales”.
13. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, cei care Îmi slujesc Mie vor mânca, iar voi veți flămânzi! Iată, cei care Îmi slujesc Mie vor bea, iar voi veți înseta! Iată, cei care Îmi slujesc Mie vor fi veseliți, iar voi veți fi rușinați!
14. Iată, cei care Îmi slujesc Mie se vor bucura în[tru] veselie, iar voi veți striga pentru durerea inimii voastre [ὑμεῖς δὲ κεκράξεσθε διὰ τὸν πόνον τῆς καρδίας ὑμῶν] și de zdrobirea duhului vă veți văieta [καὶ ἀπὸ συντριβῆς πνεύματος ὀλολύξετε].
15. Căci veți părăsi numele vostru întru săturarea celor aleși ai Mei și pe voi vă va omorî Domnul, iar celor care Îi slujesc Lui va fi chemat numele cel nou[2],
16. care va fi binecuvântat pe pământ. Căci Îl vor binecuvânta pe Dumnezeul Cel adevărat, iar cei care se jură [se vor jura] pe pământ se vor jura pe Dumnezeul Cel adevărat. Căci vor uita necazul lor cel dintâi și [acela] nu li se va [mai] sui la inima lor [καὶ οὐκ ἀναβήσεται αὐτῶν ἐπὶ τὴν καρδίαν].
17. Căci va fi [vor fi] cerul cel nou și pământul cel nou [ἔσται γὰρ ὁ οὐρανὸς καινὸς καὶ ἡ γῆ καινή] și nu or să își mai aducă aminte de cele dintâi și nici nu or să [mai] vină în inima lor,
18. ci veselie și bucurie vor afla în[tru] ea[3]. Că[ci], iată, Eu fac Ierusalimului bucurie și poporului Meu veselie!
19. Și Mă voi bucura în[tru] Ierusalim și voi fi veselit [Mă voi veseli] în[tru] poporul Meu și nu are să se mai audă în el glasul plângerii și nici glasul strigării.
20. Și nu are să mai fie acolo cel înainte de vreme [ἄωρος][4] și [nici] bătrânul care nu își va umple vremea lui. Căci va fi cel tânăr de 100 de ani, iar cel păcătos murind de 100 de ani și blestemat va fi.
21. Și vor zidi case și ei le vor locui, și vor sădi vii și ei vor mânca roadele lor.
22. Și nu vor zidi și alții vor locui, și [nici] nu vor sădi și alții vor mânca, căci după zilele pomului vieții vor fi zilele poporului Meu [ατὰ γὰρ τὰς ἡμέρας τοῦ ξύλου τῆς ζωῆς ἔσονται αἱ ἡμέραι τοῦ λαοῦ Μου] [și] lucrurile ostenelilor lor se vor învechi [τὰ ἔργα τῶν πόνων αὐτῶν παλαιώσουσιν][5].
23. Iar cei aleși ai Mei nu se vor osteni întru deșert și nici nu vor face copii întru blestem, că[ci] sămânța este binecuvântată de către Dumnezeu și cei [care sunt] urmași ai lor împreună cu ei vor fi[6].
24. Și va fi [că] mai înainte să strige ei [καὶ ἔσται πρὶν κεκράξαι αὐτοὺς], Eu îi voi auzi pe ei [Ἐγὼ ἐπακούσομαι αὐτῶν] [și,] încă grăind ei, [Eu] voi zice: «Ce este?».
25. Atunci lupii și mieii vor fi păscuți împreună și leul ca boul va mânca paie, iar șarpele pământ ca pâine. Nu vor face nedreptăți și nici nu vor strica în muntele cel sfânt al Meu”, zice Domnul.
[1] Jertfă de băutură.
[2] Numele de creștin.
[3] În inima lor. E vorba despre starea dumnezeiască pe care o vor trăi Sfinții în Împărăția lui Dumnezeu.
[4] Cel născut prematur.
[5] Se vor înveșnici. Pentru că se referă la ostenelile ascetice ale Sfinților.
[6] În Împărăția lui Dumnezeu.