Poemul al 12-lea din vol. Te iubesc nu se termină
Neprietenii-mi zic:
„Toarnă apă peste vin, Părinte!”.
Peste vinul vechi și tainic al Scripturii.
„Nu ne place cum sună
cuvântul lui Dumnezeu,
mai diluează-l!
Că de nu-l veți dilua,
așa cum este el nu ne va plăcea”.
Pe când eu le spun:
„Cum, prietenilor,
nu vă place acest ocean nesfârșit
de profunzime,
care are vorbe adânci
ca nesfârșitul veșniciei?
Cum să traducem Scriptura fără gramatică?
Cum s-o traducem fără sinceritate?
Cum s-o improvizăm la nesfârșit,
dacă a venit clipa să o contemplăm
așa cum este?”.
Iar ei îmi spun, ei, neprietenii:
„Nu ne place adevărul,
pentru că minciuna
e mai ușor de purtat!
Nu știm adevărul,
pentru că nu vrem
să fim prieten cu el.
Nouă ne place
perversitatea noastră,
nouă ne plac finisările noastre
mincinoase de fraze,
pentru ca Scriptura
să nu iasă în fața oamenilor
în măreția ei
simplă”.
Și El a zis:
„Și voi grăi către ei cu judecată
pentru toată răutatea lor,
[despre] cum M-au părăsit pe Mine
și au jertfit dumnezeilor celor străini
și s-au închinat lucrurilor
mâinilor lor” [Ieremias 1, 16, LXX].
Pentru că orice închinare la idoli
este falsificarea cuvintelor Lui.