Poemul al 12-lea din vol. Te iubesc nu se termină

Neprietenii-mi zic:
„Toarnă apă peste vin, Părinte!”.
Peste vinul vechi și tainic al Scripturii.
„Nu ne place cum sună
cuvântul lui Dumnezeu,
mai diluează-l!
Că de nu-l veți dilua,
așa cum este el nu ne va plăcea”.
Pe când eu le spun:
„Cum, prietenilor,
nu vă place acest ocean nesfârșit
de profunzime,
care are vorbe adânci
ca nesfârșitul veșniciei?
Cum să traducem Scriptura fără gramatică?
Cum s-o traducem fără sinceritate?
Cum s-o improvizăm la nesfârșit,
dacă a venit clipa să o contemplăm
așa cum este?”.
Iar ei îmi spun, ei, neprietenii:
„Nu ne place adevărul,
pentru că minciuna
e mai ușor de purtat!
Nu știm adevărul,
pentru că nu vrem
să fim prieten cu el.
Nouă ne place
perversitatea noastră,
nouă ne plac finisările noastre
mincinoase de fraze,
pentru ca Scriptura
să nu iasă în fața oamenilor
în măreția ei
simplă”.
Și El a zis:
„Și voi grăi către ei cu judecată
pentru toată răutatea lor,
[despre] cum M-au părăsit pe Mine
și au jertfit dumnezeilor celor străini
și s-au închinat lucrurilor
mâinilor lor” [Ieremias 1, 16, LXX].
Pentru că orice închinare la idoli
este falsificarea cuvintelor Lui.

2 comentarii la „Poemul al 12-lea din vol. Te iubesc nu se termină”

  1. Sarut mana, Parinte Dorin, si eu cred ca aveti dreptate. Lumina nu trebuie amestecata cu intunericul si nici cuvintele lui Dumnezeu cu gandirea noastra slaba sau cu modul nostru de a vorbi (parut) pretentios. Daca vrem sa il auzim pe Dumnezeu trebuei sa ne straduim sa intelegem ce spune, nu sa traducem pe gustul epocii. Asa si Sfantul Simeon a incercat aa traduca „iata tanara va lua in pantece si va naste prunc”, pentru ca i s-a parut ca „fecioara” nu avea niciun sens, si Dumnezeu nu l-a lasat. Iar noi nu avem sfintenia Sfantului Simeon de Dumnezeu primitorul si totusi ne permitem sa ne dam de destepti si sa traducem cum ne taie capul, pe motiv ca facem Scriptura mai frumoasa. Dar este o blasfemie sa spui ca Dumnezeu ne-a scris o carte urata si ca noi putem sa o infrumusetam! Astea sunt pretentiile omului „nou” care crede ca daca modifica genetic creatiile lui Dumnezeu le face mai bune si mai frumoase, dar n-a reusit decat sa le faca tot mai oribile si mai nesanatoase! La fel si cuvantul lui Dumnezeu e doar aparent infrumusetat, ca si ardeiul gras modificat genetic dar care n-are nici gust si nici miros si arata ca si cum ar fi vopsit cu pensula (dar oamenii il cumpara pentru ca e sclipitor). Si la fel sunt majoritatea frctelor si legumelor din magazine pe care le mancam noi, deformate, desfigurate. De fiecare data cand omul se crede mai deatept decat Dumnezeu iese ceva monstruos. Culmea e ca omului i se pare mai aspectos ce a facut el si nu vrea sa recunoasca ca distruge in loc sa creeze ceva bun. Aici e vorba de insasi revelatia lui Dumnezeu catre oameni, daca si pe aceasta o alteram si o stricam dupa obiceiul orgoliului patimas omenesc…

    1. Da, de fiecare dată, Domnule Luca, iese ceva monstruos! Vă mulțumesc mult pentru apologia făcută traducerii corecte a Dumnezeieștii Scripturi și mă bucur că îmi sunteți aproape! Vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *