Ieremias, cap. 2, 12-27, cf. LXX

12. S-a uimit cerul în[tru] acesta și s-a cutremurat foarte în[tru] mai mult”, zice Domnul.

13. „Că[ci] două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, pe izvorul apei vieții [πηγὴν ὕδατος ζωῆς], M-au părăsit și și-au săpat lor înșiși gropi dărâmate, care nu vor putea a ține apa.

14. [Oare] nu rob este Israil sau născut în casă este? Pentru ce spre jefuire s-a făcut?

15. Peste el răcneau leii și și-au dat glasul lor, care au rânduit pământul său întru pustiu și cetățile sale le-au dărâmat pentru a nu fi locuite.

16. Și fiii lui Memfis [Μέμφις[1]] și ai lui Tafnas [Ταφνας] te-au cunoscut pe tine și te batjocoreau pe tine.

17. [Oare] nu ți-a[u] făcut ție acestea, [pentru ca] tu să Mă părăsești pe Mine?”, zice Domnul Dumnezeul tău.

18. „Și acum ce îți [este] ție și căii Egiptosului, [ca] să bei apa Ghionului [Γηων]? Și ce îți [este] ție și căii assiriilor, [ca] să bei apa râurilor?

19. Te va certa pe tine apostazia[2] ta [παιδεύσει σε ἡ ἀποστασία σου] și răutatea ta te va mustra pe tine [καὶ ἡ κακία σου ἐλέγξει σε]. Și cunoaște și vezi [καὶ γνῶθι καὶ ἰδὲ], că amar îți [este] ție [ca] tu să Mă părăsești pe Mine [ὅτι πικρόν σοι τὸ καταλιπεῖν σε Ἐμέ]!”, zice Domnul, Dumnezeul tău. „Și nu am binevoit în[tru] tine”, zice Domnul, Dumnezeul tău,

20. „că[ci] din veac ai zdrobit jugul tău[3] [și] ai rupt legăturile tale[4] și ai zis: «Nu [Îți] voi sluji [Ție], ci voi merge pe tot dealul cel înalt și dedesubtul a tot pomul cel umbros [și] acolo voi fi vărsat [mă voi vărsa] în[tru] curvia mea [ἐκεῖ διαχυθήσομαι ἐν τῇ πορνείᾳ μου]».

21. Iar Eu te-am sădit pe tine vie purtătoare de rod [ἄμπελον καρποφόρον], [fiind] toată adevărată [πᾶσαν ἀληθινήν]. Cum ai fost întoarsă întru amărăciune, via cea străină[5]?

22. [Iar] dacă ai să te speli cu sodă [ἐν νίτρῳ[6]] și ai să-ți înmulțești ție iarba [καὶ πληθύνῃς σεαυτῇ πόαν], [tot] ai fost spurcată [te-ai spurcat] în[tru] nedreptățile tale înaintea Mea”, zice Domnul.

23. „Cum vei zice: «Nu am fost spurcată [m-am spurcat] și după Baal [Βάαλ] nu am mers?». Vezi căile tale în bărbatul cel mult [ἰδὲ τὰς ὁδούς σου ἐν τῷ πολυανδρίῳ][7] și cunoaște ce ai făcut! Târziu s-a văitat glasul ei [pentru] căile sale [ὀψὲ φωνὴ αὐτῆς ὠλόλυξεν τὰς ὁδοὺς αὐτῆς].

24. S-a lărgit spre apele pustiului, în[tru] poftele sufletului ei a fost dată a se purta de [către] vânt [ἐπνευματοφορεῖτο]. [Așadar,] cine o va întoarce pe ea? Toți cei care o caută pe ea nu vor osteni, [căci] în[tru] smerenia ei o vor afla pe ea [ἐν τῇ ταπεινώσει αὐτῆς εὑρήσουσιν αὐτήν].

25. Întoarce piciorul tău din calea cea aspră și gâtlejul [τὸν φάρυγγά] tău de la sete! Dar ea a zis: «Mă voi îmbărbăta [ἀνδριοῦμαι]», că[ci] i-a iubit pe cei străini și după ei mergea.

26. Ca rușinea hoțului când are să fie prins, așa vor fi rușinați fiii lui Israil, ei și împărații lor și stăpânitorii lor și preoții lor și profeții lor[8].

27. Lemnului i-au zis că «Tatăl meu ești», iar pietrei: «Tu m-ai născut pe mine». Și [astfel] și-au întors spre Mine spinările și nu fețele lor. Dar în vremea celor rele ale lor vor zice: «Ridică-Te și ne mântuie pe noi!».


[1] Forma de N. Pentru că în text era G. sg. Μέμφεως.

[2] Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu și părăsirea Lui.

[3] Ascultarea de Mine.

[4] Cu Mine.

[5] Cea unică, cea minunată pe fața pământului.

[6] Carbonat de sodiu.

[7] În mulții bărbați pe care îi ai.

[8] Aici se referă la preoții și profeții păgâni, idolatri.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *