Psalmul al 36-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 31-68]
Au scos păcătoșii sabie din teacă,
arcurile-s gata, războiul să-l facă,
să-i ucidă pe sărmani, săracii să-i junghie,
au [în] gând să nu lase [din cei] Drepți nici unghie.
Sabia aceea într-înșii se va-nfige,
coarda se va rupe, arcul li se va frânge.
De puțin[ul său] Dreptul mai mult folos are
decât bogăția strâmbilor cea mare.
Că[ci] răii și strâmbii mâinile-și vor frânge,
iar pe cei Drepți Domnul îi va strânge[1].
Celor întregi[2] Domnul umbletele le știe
și le-a dat pe veci hrisov pe moșie.
La vreme cumplită nu vor fi de rușine,
în zile flămânde le va prisosi pâine.
Înșiși păcătoșii își cunosc pieirea,
deși se înalță pe lume cu firea.
Cei ce nasc pizmă cu Domnul și ceartă
au parte de puțină fericire-n soartă.
Îndată ce vor crește și vor dobândi slavă,
vor pieri ca fumul, fără de zăbavă.
Ia-mprumut vicleanul și nu mai plătește,
[dar] Dreptul se-ndură, dă și miluiește.
Cei ce către Domnul sunt cu mulțumire
vor moșteni lumea-n vreme făr’ de-oprire.
Cei care Îi vor zice sudălmi de ocară,
pe-aceia-i va pierde cu totul din țară.
De va umbla omul pe calea cea dreaptă,
cum iubește Domnul, [El] îi va da plată.
Și când se va-ntâmpla să fie-n cădere,
îl va ține-n brațe, să n-aibă scădere.
De când am fost tânăr tot am ținut minte
pân’ la bătrânețe aceste cuvinte.
N-am văzut pe cel Drept părăsit, să piară,
nici a lui sămânță în foame să ceară.
În toate zilele Dreptul dă și miluiește
celor [ce-s] lipsiți, și sămânța-i crește.
Fugi de răutate, fă ce este bine,
și-ai să petreci în lume cu zilele pline!
[1] La El, în Împărăția Sa.
[2] Celor cu sufletul întreg, sănătos, curat.